de Simona Constantinovici
patricia a vrut sa vada focul de artificii pe lac
acolo unde Poseidon si-a pierdut tridentul
timp de o secunda cu ea pe lac in orasul cenusiu am
iubit, prieteni,
Infernul si el ne-a iubit infernal capricii umbre
dorinte
frontiere tinta negru si alb sacrificii de lunga durata ecou
patricia pe o banca departe rue Champ des Fleurs
niciodata frumusetea n-a fost mai aproape
reviste deschise la-ntamplare cu semne frunzele de nuc
intrebari pe o muche de cutit de la brau in sus cu
noima de fecioara
aruncand seminte trecatorilor grabiti pe strazile marunte
si vechi din
cenusiul oras
amicilor cu plecaciune aceasta vedere
si lacuri adanci
|