de Vasile Rodian
lui Tudor Petruse
Doi cai, cu recolta pe platforma
inainteaza cu tragere prin zapada.
E frig si privesc: Noi convoiul,
El, de acum rece, invelit in memoria noastra
va starui in hotararile pamantului
Vizitiul, caii trag prin lumea de afara
obsteasca lege - Mortua est -
Tolanite pe terenul de fotbal gastele ciugulesc
Iesit un batran isi scoate caciula
Din carnea cailor ies aburi
“Un baietel” nu stie ca moartea
e prinsa de om ca zorile de soare
Cine urmeaza? e intrebarea, trag caii
Vizitiul si noi, convoiul de mii de ani
|