de Simona Constantinovici
vanitatea nu se cunoaste pe sine.
tu erai intinsa goala pe iarba moale de prier
cand imprejur banditii cantau in cor oda
pindariana. eu atunci sfios foarte sa te
ating cu o carte nutream “lainstinct de conservation”
din vazduh coborau prietenii tai elefantii de noapte
leganandu-si trompele de elefanti analfabeti
patrunsi de sindromul lenei istovitoare
vanitatea s-a intins langa tine astfel incat
de pe ramurile teiului impasibil va vedeam pereche
verde verde verde verde verde
|