|
|
de Simona Constantinovici
oameni patibulari tipete incrancenate sub bolta
refuzului
uitarea dementa isi da cu capul de ziduri imagine
refulata
cineva isi scoate vesta
doua pahare de cristal se ciocnesc in cadrul unei
ferestre aburinde
o duminica de cristal
nu am pierdut nimic un oras imaginar imi da
tarcoale
tatal lui se ascunde
din secolul fumuriu Louis Pasteur ingondolat
apuca turlele unei catedrale: picior sfant al
unui univers confuz
ma zidesc pe panza imaginara cascade in miniatura
imi vin in intampinare - harmonie en bleu -
initial mi-am aruncat o esarfa pe umeri nonsalant si
mi-am spus ca oamenii sunt egali precum pietrele
scriu detasat fara sa privesc hartia literele convoi
o iau razna infloreste penita de durere pe
marginea genei
si copacii se spala cu apa rece de ploaie albastra
radacinile lor sunt grele precum literele amoroase si
varsta nu au ca-n stelele albe ()
|
Pune poezia PEISAJ LA DOLE pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|