de Marcel Samanta
Intre oglinzi, scrumiera revarsata.
Bate un vant stins.
Legat la ochi,
cu baston alb,
ma pregatesc de plimbare.
Maini intinse,
o gesticulatie a mainilor nevazuta,
cativa porumbei mi se lasa pe umar
ciugulind aerul.
Trebuie sa fie multa lumina,
copacii trebuie ca sunt infloriti.
Numerosi cunoscuti imi saluta
paltonul.
Cat intuneric ascund in mine
si cate stele?
La rascruce ma trece strada
o fetita cu cerc.
Statuia ingerului da mana cu mine.
Se face lumina.
Intre oglinzi, scrumiera revarsata.
|