POETII

Cand pentru unii e un singur of
pe lume: cursul la valuta -;
ei scriu poemul florii de cartof,
cea mai umila floare cunoscuta

doar pentru ca i se aduce vina
ca si-a uitat parfumul peste-ocean -;
chiar daca-i sora florii de castan,
e alungata din orice gradina

cand nu mai ai nici loc sa ratacesti
si ard paduri mocnit printre orase
iar norii sunt pancarte uriase
pe care nu mai vrei sa le citesti

cand fierul inventeaza graiuri noi
pe care le scrasnesc acei alesi:
vacarmul lui, din care nu mai iesi,
e ca rugina strecurata-n ploi

de ceara par auzurile toate,
iar limbile renunta, rand pe rand,
chiar tunurile tac, prelinse bland
in clopote -; potire rasturnate

cand cresc mereu a spaimelor siraguri
cu fiecare oaspete sosit
si noaptea e un caine parasit
care isi trage lantul peste praguri

ciudate umbre inghetate-n zbor
sporindu-i cenusiului lumina,
pe-aripile usoare poarta vina
de-a fi mereu deasupra tuturor.

Le cheama si revin dupa o vreme,
stol dupa stol, cuvinte migratoare,
si iar se cuibaresc, sovaitoare,
in patria cea veche din poeme.