Poruncitu-mi-a mandra
Sa ma duc pan’ la dansa.
Duce-m-oi ca un nebun
Pe-o frunzita de alun.
Trec in vale, mor de sete,
Ma-ntalnesc cu doua fete,
Amandoua-n berte noua,
Saruta-le-as pe-amandoua,
Iar pe una totdeauna
Ca-i frumoasa ca si luna.
Copilita de boier!
Cata colo-n fund, pe cer,
Vezi cel nour, vezi cel deal?
Vin’ cu badea la Ardeal.
Fata-mi zice: „Esti nebun,
Mergi pe-o frunza de alun,
Ca te-asteapta oarecine
Si rade-n brate straine.“
|