Da-mi cupa si ulciorul! Sa bem, fermecatoare
Faptura plamadita din roua si eter!
Cate minuni ca tine zeflemitorul cer
De mii de ori schimbat-a in cupe si ulcioare?
*
Aceste ornamente pe cupa delicata
Un bautor le-nscrise cu mana-nfrigurata.
De dragul caror gene le-a vrut asa de fine?
Si-o sa le sfarme, poate, indurerat - de cine?
*
Olarul sta in fata rotii. Canta.
El modeleaza solduri si ulcioare.
El cranii mandre de sultani framanta
si ofilite miini de cersetoare.
*
S-aspiri aici la tihna - ce trista nebunie!
Nebun si cel ce crede in pacea viitoare.
Curand te vei intoarce sub chip de iasomie
Pe care un netrebnic o va calca-n picioare.
*
Asculta! Macii rosii isi trag rubinul pur
Din singele fierbinte al unui imparat.
Iar vioreaua-si scoate culoarea de azur
Din ochi adanci de fata care-a iubit curat.
*
Olarule, ai grija! Tu chinui sfantul lut
Din care-n ziua-ntaia fu modelat Adam.
Pe roata ta vad mana cea fina-a lui Bahman
Si inima lui Kosru. Ia seama, ce-ai facut?
*
De mii si mii de veacuri se-nvart in spatii astrii,
De mii si mii de veacuri zorisi-asfintituri sunt.
Sa calci usor, caci, poate, farama de pamant
Pe care-o sfarmi-alt data era doi ochi albastri.
*
Priveam uimit olarul cum harnic modela.
Deodata auzit-am bucata de argila:
Rugandu-l pe soptite: 'Framanta bland, ai mila!
Un om la fel ca tine am fost si eu candva'.
Cel ce creat-a stelele si-ntreaga vasta lume,
Cand a creat durerea s-a depasit pe sine.
Voi, buze ca rubinul si voi, pleoape fine,
Cate sunteti acolo sub tarna fara nume?
*
Treci vesel prin viata!Sub cer, ratacitoare,
Vor trece pururi inimi. Si sufletu-o sa cheme
La despartire trupul. Iar craniul care geme
De patimi, o sa-l calce olarii in picioare.
*
Hain, am spart paharul de-o lespede aseara.
Dar mi-am intors privirea cu groaza si rusine
Si-am auzit din tandari mustrarea lui amara:
'Am fost asemeni tie, vei fi si tu ca mine'.
*
Cand o sa trec prin moarte, mi-oi desfrunzii atomii
Precum de vant si ploaie se scutur toamna pomii.
Si am sa ies din lume voios printr-o spartura
Pe care-o s-o astupe zidarul cu-a mea zgura.
*
O mie de ulcioare, acasa la olar,
Vorbeau in soapta. Unul strigatu-mi-a:'Omar
Evoca pe olarii si pae cumparatorii
Ce-am fost de mult sub astrii, de aur, rotitorii'.
*
Artistica e cupa. Noi toti am admirat-o
Si-am pus pe dulcea-i frunte saruturi mii si mii
Dar timpu , -acest zanatec olar,ce-a modelat-o,
Tot el o sa se-amuze, spargand-o intr-o zi.
*
Acest vas fu odata un biet indragostit
Gemand de nepasarea unei femei frumoase.
Iar toarta este bratul ce mangaia mahnit
Suavul gat cu-atingeri usoare, de matase.
*
Tu cauti fericirea? Dar drumul e inchis,
Imprejmuit cu moarte. A lui Djemsid tarana
E pulberea ce joaca in fata ta-n lumina
Caci un miraj e lumea. Viata e un vis.
*
Fii vesel, caci tristetea o sa dureze pururi!
Mereu aceleasi stele s-or invarti-n azururi.
Din caramizi facute din trupul tau, n-ai teama
Se vor zidi palate pentru neghiobi de seama.
Tu iti evoci stramosii? Sunt tarna in tarana.
Gandesti la al lor merit? Priveste cum surad.
Sa bem! Si, fara teama, sa ascultam din vid
Tacerea fara nume pe univers stapana.
*
De mult timp tineretea s-a scuturat ca merii.
O, clar april al vietii, de-a pururea pierdut!
Te-ai stins pe nesimtite. Te-ai destramat tacut
Cum se destrama zilnic blandetea primaverii.
*
'Eu sunt minunea lumii', spunea ieri trandafirul.
'Cine-ar avea curajul sa-mi faca vre-o durere?'
Canta privighetoarea si repeta zefirul:
'O zi de fericire, un an de lacrimi cere.'
*
Ma intristeaza pururi a Rotii invartire
Si razvratit sunt zilnic pe ticaloasa-mi fire.
Nu am insa puterea sa ma despart de lume
Si nici sa-mi duc viata fara sa-mi pese-anume.
*
Din veac se-nvarte Roata, fara ca ea sa tie
De calculul tau seama. La ce tot numeri stele?
Gandeste mai degraba ca vei dormi sub ele.
Somn fara vise. Cainii cadavru-o sa-ti sfasie.
*
Kayyam, Cereasca Roata-ascunde-al tau destin
Si-a-nchis orice discutii. Si totusi, tu stii bine:
Paharnicul ei toarna sub chip de stropi de vin
In cupa vesniciei mii alti Kayyami ca tine.
*
O, Roata a tariei! Dezleaga-ma de tine!
Caci tu te-amuzi sa darui nectaru-acelei vieti
La prosti. Dar a mea minte nu-ncape si nu tine
Mai multe ca a celor pe care ii rasfeti.
*
Pe rai ii fericeste nedreapta lumii Roata.
Oglinda ei cea stramba ma doare. Ochiu-mi plange
Pe-obrajii supti asemeni cu-o cupa rasturnata.
Iar inima mi-e plina - ca un ulcior, -de sange.
*
S-alerge dupa moartea-mi, Eternei Roti ii place
Si impotriva noastra, iubito, uneltesc.
Aseaza-te pe iarba. Da-mi chipul ingeresc,
Caci maine ingerul mortii in iarba ne-o preface.
