de Dan Danila
Trec prin oglinzi siruri lungi
spre camera de joaca, siluete:
e un taram cu unghiuri secrete
pe care incruntat nu-l ajungi
si nici macar soldati de cositor
turnati din aliaje dubioase,
doar zane cu par de matase
si magii cu barbi de fuior
pionii cu inimi de lemn
in joaca uitara de ura:
razand bate calul o tura
cand regele face un semn
un leu cam miop se hraneste
cu pleoape de roze si stridii
iar tarmul in coada de peste
testoase nu-l rod, nici invidii
adio, va spun, si mi-e greu,
iubiri pistruiate, peltice,
frumoasele mele alice
ramaneti ascunse, mereu.