De Omar Khayyam
Viata se grabeste, rapida caravana.
Opreste-te si-ncearca sa-ti faci intensa clipa.
Nu ma-ntrista si astazi, faptura diafana,
Mai toarna-mi vin! Amurgul m-atinge cu aripa…
Bea vin! in el gasi-vei Viata-fara-moarte.
Pierduta tinerete din nou ti-o va reda,
Divinul timp al rozei si-al inimii curate!
Traieste-ti clipa data! Caci clipa-i viata ta!
Grabite ca si apa si repezi ca un vant
Ce-alearga prin pustiuri, fug zilele-mi putine.
Si totusi doua zile indiferente-mi sunt:
Ziua de ieri si ziua care-o sa vina maine.
Nu depasi prezentul cu gandul! Stii tu oare
Macar daca-ai sa termini cuvantul inceput?
Maini poate deja fi-vom asemeni celor care
De saptezeci de veacuri in neant au disparut.
In parfumatul prier, cand - beata de iubire -
Tu imi intinzi paharul, eu uit ziua de maine.
De m-as gandi atuncea la rai si mantuire,
N-as pretui, iubito, mai mult decat un caine.
Se-ntoarce anotimpul suav al tineretii.
Mi-e dor de vinu-acesta in care infloresc
Surasurile toate. Chiar aspru-l pretuiesc.
Nu ma certati. E aspru, caci, are gustul vietii.
Nu caut nici minciuna nici adevar viclean.
Dar vesnic s-in catarea de vin trandafiriu.
Mi-e parul alb, prieteni. Am saptezeci de ani.
Vreau sa ma bucur astazi. Maini - poate-i prea tarziu.
Culege din viata tot ce-i suras si floare.
Serbeaza orice clipa! la cupa cea mai mare!
Alah nu tine seama de vicii sau virtuti.
Nu numara matanii, nici ochii ce-i saruti.
Priveste-n jur: durerea cu mii si mii de fete.
Cei dragi sunt morti. Esti singur cu palida tristete.
Ridica insa fruntea! Culege tot ce-atingi!
Trecutul e-un cadavru. Nu este timp sa-l plangi.
Cat de sarac e-acela ce nu poate sa spuna:
'Sunt beat mereu de vinul cel tare al iubirii!'
Cum poate el sa simta in zori uimirea firii
Si noaptea vraja sfanta a clarului de luna?
Nimic nu mai m-atrage. Da-mi vin! la asta seara
Cea mai frumoasa roza din lume-i gura ta.
Da-mi vin! Sa straluceasca aprins la fel ca ea!
Cainta mea sa fie ca bucla ta, usoara
Noi nu vom sti vreodata ce ne asteapta mane.
Tu bucura-te astazi! Atata iti ramane.
la cupa si te-aseaza sub luna de clestar,
Caci maine poate luna te va cata-n zadar.
Ce rusinos e timpul celui gandind amar
Ca-n lume afli zilnic in loc de ingeri, rame.
Ci tu in cant de harfa bea vin dintr-un clestar,
Caci poate maini clestarul o piatra-o sa-l sfarame.
Fa-ti rost de vin si-o fata cu chip de heruvim,
- daca heruvi exista. De Rai grija sa n-ai,
caci in afara dragei si-a cupei - ce alt Rai
mai dulce-i, - daca este ceva ce Rai numim.
Pe drumul spre iubire cadea-vom in curand.
Nepasator destinul ne va calca-n picioare.
Ridica-te copila - o, cupa vrajitoare!
Da-mi buzele aprinse cat inca nu-s pamant!
Nadejdi nesabuite mi-au risipit, iubito,
In vant multi ani din viata. Dar timpul ce-mi ramane
Din plin de-acum trai-l-voi. Vreau prin intensul mane
S-ajung din urma viata pe care n-am trait-o.
Vreau doar o cupa plina, o paine de jumate
Si-o carte de poeme. Si daca sunt cu tine,
Chiar stand intr-o ruina, - mai fericit ca mine
Nici un sultan nu este cu-o suta de palate.
In zori intr-o taverna s-a auzit un glas:
'O, voi nebuni de viata! Voi, tineri veseli! Vinul
Turnati-l iar in cupe, nainte ca destinul
Cu lacrime sa umple paharu-acestui ceas!'
Nu mai carti, nu geme - durerea mea! Tacere!
Iti voi gasi balsamul ce vindeca si minte!
Vreau sa-mi revad iubita, cat inima o cere.
Vreau sa traiesc! Caci mortii nu-si mai aduc aminte.
Nu-ti rasadi in suflet copacul intristarii,
Ci rasfoieste zilnic a desfatarii carte.
Bea vin si poarta-ti pasii pe caile-ncantarii,
Caci masurat ti-e drumul de la suras la moarte.
Sfarsit e Ramazanul! O, inimi vestejite!
Se-ntoarce bucuria! Vor vinde iar surasuri
Cei care poarta vinul - negutatori de visuri.
Redati-ma vietii, chemari ale iubitei!
In loc s-o faci sa cante cu fiece zvacnire,
Tu inima ti-ai pus-o in lanturi de mahnire
lar mintea ta si chipul ti le-ai indoliat.
- Ma tot uimesc intr-una: 'Ce ignorant ciudat!'
Priveste! Trandafirul se leagana in vant.
Ce patimas ii canta de sus privighetoarea!
Bea! Ca sa uiti ca vantul va scutura azi floarea
Si va lua cu dansul fermecatorul cant
Ce-i intelept? Sa-ti bucuri camarile fiintei
Avand in mana o cupa. Ce-a fost si ce-i de fata
Sa nu te mai framante. Fa-ti dintr-o clipa-o viata
Si sufletul sloboade-l din temnitele mintii.
Nimic n-au sa te-nvete savantii. Dar alintul
Suav al unor gene o sa te instruiasca
Ce este fericirea. Preschimba-n vin argintul,
Caci tarna e grabita ca sa te gazduiasca.
S-au desfacut in juru-mi, aprinsi iar trandafirii.
Desfa-ti si tu simtirea in bucuria firii.
C-un inger blond alaturi, ia cupa si-o desarta,
Caci ingerul cel negru al mortii-asteapta-n poarta.
