de SIMONA GRAZIA DIMA
Sa ai un loc al tau,
intr-un beci nastrusnic
unde sa razi printre
vechi stacane pietrificate,
indiferente la vant, la igrasie, la licheni,
si sa tesi acolo un urias covor
plin de fiinte, pe masura ce fiecare zi
vine copilareste, rasucindu-si naiv
micul trup. Tapiseria va capta in undele sale
fiecare faptura, orice oscilatie si trecere.
Ce va fi sus pasare - intors va aparea
in chip de bulgare sfaramicios sau floare de stanca.
Numai rasul e acelasi, tinut nazdravan
de carabusi, elfi si tanci
care se joaca repezi cu ghiulele
in covorul ce se tese singur in noapte.
|