de Nora Vasilescu
legaturilor noastre,
tesatura aprinsa pe ochiul deschis dimineata,
le vezi innegrite capetele
itindu-se vag din carnea crescand
s-aduca aminte de somn
intre saliva si sudoare,
cand timpanul tocit sub cuvinte e liber
sa-si creasca bataturile
nemaiindoindu-se
de pielea albita sub aburul cald,
caltabosi auriti,
transparenta-mpletita in sfoara
peste masa de Cina
un singur trup adormim pe carapacele tavii
caci scris Ii era cutitului
sa fie bont in noaptea asta caniculara
cand legaturile se strang inspre nod.
|