de Nora Vasilescu
mi-e noaptea straina si voci
obscur intretaie motoare;
se-nnoada penele-n roci
si-n palma cerneala ma doare.
e-un fagure perna topind
nesomnul in basi departati;
de dincolo nici un colind
nu stoarce coliva-n pahare.
sunt goluri de bobi rasturnati
la mine prin pod mormaind
de germeni in somn alintati
de frunze si umezi boboci.
inclina adanc spre uitare
peretii grumazul de foci
si noaptea-i straina duhoare
prin caltii albastri, baroci.
|