De Eugen Ionescu
Un mic soare, Doamne,
pentru sufletul meu.
Doamne, eu sunt o frunza,
eu sunt o nuca,
sunt un broscoi speriat,
sunt o vrabie ranita.
Mi-au furat toate cuiburile.
M-au ajuns toate prastiile.
Doamne mic, ridica-ma,
si fa-ma fericit
ca pe boii cu coarne nevinovate,
ca pe ciinii cu ochii de ingeri,
ca pe nenuferi,
ca pietrele prietenele.