de EUGEN BUNARU
Scriu cu ochi exoftalmici
(cand scriu si cand beau
ma absorb ochii)
Simt brusc o umilinta adevarata:
a tuturor madularelor
Decopar pe raftul bibliotecii
figura severa a unei castane
uitata de mana micutei Maria
Fanfara duce un mort in soare
(soarele acesta e inmarmurit de poeti)
O vrabie ciuguleste urmele calaului
ce dispare - secretand fiori - in gangul putred
de unde razbat batai oarbe de aripi
Pe-o frunza uriasa
un vierme imi ancheteaza tristetea
|