de Dan Danila
Tu treci dintr-un tablou in alt tablou,
prin draperii, panouri si vitrine,
subtire, elegant, dar dupa tine
vopseaua crapa cu scrasnit de ou
mumia ce-n cristaluri se rasfata,
cu gestul studiat de samurai,
o tai in doua ca pe-un fir de pai
iar monei lisa ii pictezi mustata
cand declansezi semnalul de alarma
rupi sforaitul paznicilor grei;
pe tronuri de-mparat in loc sa doarma,
se-nvart nauci in zornait de chei
directori se sugruma-n bracinare,
asigurari dispar in alte tari,
iar contopisti se-neaca-n calimari
innebuniti de-atatea inventare
spre dimineata te topesti cu greu,
ca fluturele prins intre gardine:
cat oare vom mai auzi de tine,
stafie languroasa de muzeu?