Adrian Paunescu
Sint radical
mai precis
sint pentru pastrarea
unui just raport
intre minciuna si adevar,
intre eroi si eroi,
intre plus si minus,
sint radical,
mai precis,
mi-e sila de demagogia socialista
mai tare decat de
demagogia burgheza
pentru ca o simt
apasindu-ma cu mult mai de aproape.
Sint radical,
cred ca nu e buna legea
care te condamna mai grav
daca ucizi un urs
decat daca ucizi un om,
ba mai mult,
te condamna mai grav
daca vorbesti,
daca ai opinii,
decat daca ucizi.
Sint radical
adica imi inchipui
ca daca ecuatia
'poporul ne-a ales,
vorbim in numete poporului,
guvernam in numele poporului,
construim socialismul
cu oamenii si pentru oameni,'
este adevarata,
nu e corect
sa-i distrugi omului
casa, orasul sau satul,
fara sa-l intrebi pe om;
zece elevi au declarat la scoala,
cand i-a intrebat dirigintele
ce fapte bune au savirsit,
in ziua aceea,
ca au ajutat o batrina
sa treaca strada
dar de ce asa de multi,
s-a mirat dirigintele
pentru ca batrina
nu voia sa treaca strada
au raspuns ei.
Cam asta ar fi situatia
sint radical
si o privesc in fata,
daca batrina nu vrea sa treaca strada
e greu sa te lauzi
ca esti cel mai bun dintre oameni
pentru ca o obligi
sa traverseze,
si lucrurile stau chiar asa,
batrina nu vrea
sa treaca strada.
batrina nu se afla pe strada
nici nu exista strada,
si batrina nici nu e batrina.
ci o tara emotionata
ca va trebui sa traverseze.
Sint radical,
adica mi-e groaza
de remuscarile
care nu mai pot salva nimic,
mai ales viata
care si asa se incapatineaza
de citeva generatii incoace
sa se duca in pastele ma-sii.
Sint radical,
imi plac prunele, piersicile,
marele veratice, libertatea,
femeia, granitele istorice,
si strugurii tamiiosi.
Sint radical,
as putea dicta un poem
si de la un telefon public,
dar tot radical sint
si mentionind
ca n-as putea face aceasta
decat daca si cea
careia ii dictez
ar avea telefon.
Sint radical,
cred ca Maresalul Ion Antonescu,
daca ar fi rejudecat
de un tribunal impartial,
ar putea fi declarat
fara rezerve,
erou al Romaniei post-mortem
si martir universal,
macar dupa lectura
Pactului Ribbentrop-Molotov.
Sint radical,
cred in valoarea frunzei de varza
aplicata pe lucrurile dureroase
ale corpului.
Sint radical,
nu cred sa existe
inger mai urit
si demon mai frumos
decat omul,
si, mai mult decat atat,
nu cred sa existe
accident mai rodnic
si lege mai contrariata
decat omul.
Din mine insumi
si din ceilalti
extrag radacina patrata
si observ ca nu e decat apa,
apa in stare de gindire,
apa cu suflet si cu virtejuri,
apa intr-o nevindecabila
formula chimica.
Sint radical,
cand ploua
si cand ninge
stiu ca e vorba
despre mine,
despre apa care sint,
despre apa care sint.
1 august 1988
