Frunza verde de granate,
Am avut un Toader frate
S-a trecut in ceea parte
Cu trei tencurele-n spate.
Iar cazacii l-au zarit,
L-au zarit, l-au urmarit,
Si l-au prins si l-au legat,
Si-n carantina l-au dat
De mi-l tin jos rasturnat,
Nebaut si nemancat!
Legaturi i-au pus de in
Ca sa-l duca la Hotin,
Si sa-l judece ruseste
Si sa-l bata cazaceste!
Bate vantul de la Prut,
Inimioara mi s-a rupt.
Bate vantul despre zori
Si ma umple de fiori.
1 Aceasta doina este compusa de o tanara taranca, anume Domnica din
satul Crainiceni.
2 Cum te-ajunge ceasul rau.
Bate vantu-n miez de noapte
Si-mi tot pare c-aud soapte;
„Decat m-ar baga la oaste,
Mai bine-as zace pe coaste,
Decat in oastea ruseasca,
Mai bine-n cea romaneasca.
Domnica, draguta mea,
Mult bine mi-era la ea,
Ca-mi asternea la racoare
Si ma-ntreba ce ma doare.
Vai! roman, de capul tau
Cum te-ajunse ceasul rau
Si n-avusi macar un frate
Ca sa-ti cate de dreptate,
Sa umble cu cartile
Sa-ti scoata dreptatile.
Da, Domnico, pe murgul
De-mi deschide butucul.
|