Spune-mi ceva

Poezie de Adrian Paunescu

Daca-am sa te chem
Da-mi macar un semn
Fie si-un blestem
Din partea ta.

Totusi nu stiu cum
Pentru-atata drum
Ce-anceput acum
Spune-mi ceva.

In noaptea despartirii dintre noi
Copacii cad pe drum din doi in doi,
In ochi ma bate viscolul cainesc
Si am venit sa-ti spun ca te iubesc.

Probabil drumul meu va duce-n iad
Ma-mpiedic de o lacrima si cad
Si iar adorm si iar mi-e dat un vis
Ca biata cifra doi s-a sinucis.

Si de atata viscol vestitor
Nu ochii mei, ci ochii tai ma dor,
Ca tineri am intrat si cu ce rost
Si ce batrani iesim din tot ce-a fost.

Nici aripile zboruri nu mai pot,
E numai despartire peste tot
Si se aude ca va fi mai greu
De cat vom fi departe tu si eu.

Dar nu pentru a-ti spune ca e rau
Am dat cu bulgari mari in geamul tau,
Ci ca sa stii, in viscolul cainesc,
Ca plec si mor si plang si te iubesc.

Si vreau sa-ti dau cu acte inapoi
Dezastrul impartirilor la doi,
Ca sa-ntelegi si tu ce-i cuplul frant
Si cum e sa fii singur pe pamant.