de Gheorghe Pruncut
Am galbenii din cerul rasturnat
Prin saci de aer, colturi si hambare,
Iar luna, o batrana dintr-un sat,
Pendula ruginie pe ogoare
Si niciodata n-am fost mai bogat:
Bancnote mari de frunze-abandonate
Mi le strecoara vantu-n buzunare
Ca sa-mi alung ispita din cetate.
Sta muntele de vorba cu inaltul:
Notele vii isi plang infatisarea
Asa e toamna, goala pentru altul,
Imbratisand copacilor uitarea
|