Suvenirul

De tine-aicea fu parasita,
Dodata-n ceruri eu te-am zarit.
Acolo-ntocmai s-acum frumoasa
Te vaz ca-n ziua ce ma lasasi
Si la cerescu-ti locas zburasi
Cu aurora cea racoroasa.
Dar, frumusetea-ti, chipu-ngeresc
Si-n ceruri inca tot te ur mara:
Din viata ochii-ti ce incetara
De nemurire raze lucesc!
Zefir ul dulce cu-a sa suflare
Inca iti sufla paru-undoios,
Ce-n trasuri negre de ebanos
Recade-n sanu-ti fara-ncetare.
Umbra acestui val mincinos
Si mai mult chipul ti-l indulceste,
Ca dimineata ce se iveste
Din valul noptii intunecos.
Cerescul soare vine, sfinteste
Cu ale noastre zile ce zbor;
Si-ntr-al meu suflet al meu amor
Nu are noapte, in veci luceste.
Minut nu este, nu fac un pas
Si-mi esti aievea infatisata:

De ma uit, unda chipu-ti mi-arata;
D-auz, zefirul poarta-al tau glas.
Pe cand pamantul doarme, viseaza,
D-auz prin frunze vantul soptind,
Parca din buze-ti auz iesind
Sfintele-ti vorbe ce ma-nviaza.
De-mi ardic ochii si-n sus privesc
Aceste stele invapaiate,
P-a noptii panza imprastiate,
In toata steaua eu te zaresc.
Daca zefirul, cu-a sa miscare,
Din flori ma-mbata cu-al lor miros,
Atuncea pieptu-mi neputincios
Rasufla insasi a ta suflare.
Cand trist, in taina, la altar merg
Sa rog Fiinta mangaietoare,
Atuncea lacrimile-arzatoare
Mainile tale simt ca le sterg!
Cand dorm, tu-n umbra esti cu-ngrijire
S-asupra-mi aripile-ti alin;
Visele toate din tine-mi vin,
Incat viata simt in dor mire.
Ah! fie-n somnu-mi ca mana ta
Sa-mi taie fir ul zilelor mele!
S-atunci din visuri dulci, amari, grele,
Doamne! in sanu-ti m-as destepta!

Ca doua raze stralucitoare
Si ca suspinuri ce se unesc,
A noastre suflete unu-mplinesc.
Si eu sunt inca cu rasuflare!