Merge Tita la fantana,
Tita, mandra Tita!
Cu cofita intr-o mana,
Tita, mandra Tita!
Si tot merge ea cantand,
Floricele culegand,
Floricele lepadand;
Cand voinicii le-or culege,
De ei dorul sa se lege.
Cand vor da sa le miroase,
Sa le intre doru-n oase!
Tito, Tito, copilita
Cu san alb de porumbita,
Nu da foc inimilor,
Ca tu-i da peste-un pacat
Cu marghiolul cel din sat!1
Tita rade si nu crede,
Buruiana c-om sapa
Si-i vom pune-o-n locul meu
Ca sa doarma somnul greu,
Badita, badita!“
Dar marghiolul se repede
S-o urmeaza cat colea
Tito, Tito, nu mai plange,
El in brate mai te strange
Cu tot dorul satului,
Cu focul barbatului!
|