|
|
de IOSIF CARAIMAN
Anei
“NU MAI CREDEM IN IUBIREA PE CARE AM
SCRIS-O”
omule
omule repet sa nu uit cat am crezut in magii
suferind dar
trebuie sa ma imbat - gandesc - ca un gandac de
bucatarie (rus)
cazut in paharul cu vodka
ce-ar fi sa vina dumnezeu intr-o seara
si: “ma iertati
am gresit nu trebuia sa
fac poemul de lut” domnule
- i-as spune -
stim ca lumea asta putea fi mai buna iata-ne altarele
iata-ne viata pe care o iubim si
blestemand-o
nu-i destul?
perfect as fi
ca acum
doar eu in seara sora cu betia
“n-am sa ma sinucid pentru ca v-am iubit
dar
rogu-va prieteni daca innebunesc de prea multa
durere
intr-o toamna atoateiertatoare sa ma ucideti
totusi
demni si cu pietre” va mai cant
patetico-idilic cu mana pe sticla
ametit de-o uriasa prapastie-N CUVANT
|
Pune poezia TOAMNA ATOATEIERTATOARE pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|