Tot ce am fost In stare sa fiu

Vasile Baghiu

Trecind pe Antwerpenerstrasse
am zarit printr-o poarta deschisa in zid curtea unei
scoli.
Tocmai era pauza si copiii germani
se jucau plini de energie si galagie,
asa cum se joaca si copiii
de la o scoala oarecare din Romania
sau de la o scoala oarecare din Pakistan.

N-am stat prea mult ,
pentru ca aveam un fel de presimtire
a ceva ce nu pot spune precis ce ar fi putut sa fie.

Era felul meu de a fi,
era clasicul mod de a evita niste lacrimi
de care nimeni nu vrea sa stie nimic.

Mai incolo, la parterul unui imobil cu mai multe etaje
m-am intilnit cu niste poze ale lui Böll,
pe care le-am salutat
clatinind din cap cu discretie.
Dar daca as spune ca mi-au raspuns
m-ati privi cu suspiciune,
asa ca termin, continui, scriu mai departe,
pling un pic la fel ca in 'Ansichten eines Clowns'
si cred ca a fost
tot ce am fost in stare sa fiu.