Trepte

de Nicolae Macovei
 
nu mai stau lipit de zid
dar exista intotdeauna o fiinta
                care vrea sa stie
 
iata: mie imi place ploaia
sau mai exact spus inceputul ei
ma gandesc atunci la un cuvant
                pana nu se mai intelege
                nimic
 
uneori il zgandaresc pe cel ce asteapta
                pe umerii  mei:
cum e sa ai pe cineva pe umeri ?
el priveste spre mine nedumerit
apoi transmite la randul lui intrebarea
                celui ce se afla deasupra sa
la sfarsitul zilei
                inainte sa adorm
sau poate chiar in timpul somnului
aud un raspuns intraductibil

                de oracol
 
saptamani in sir ma duc la serviciu
                ca un besmetic
si asteptarea ajunge ca un cutit de bucatarie
 
sunt si momente revolutionare
                cand ziua e ca noaptea
dar cine are un suflet atat de mare
incat sa spuna fara sa-i para rau:
                iata adevarul
 
oricum privesc mereu pe fereastra
 
si vad familiarele case
                de pe strada franklin
pomii care se prafuiesc milimetru
                                      cu milimetru
zidurile transparente
apa ce se evapora din pahar
                si mi-e sete
 
doamne ce buna ar fi o ploaie