de Gheorghe Pruncut
Un sol, dintre aceia nepoftitii,
Ce iti aduc vreo telegrama trista,
Batea la usa mea staruitor,
Ca sa primesc din ceruri o batista;
Apoi, cu osebita usurinta,
Si-a scuturat sandalele de praf
Si-am plans doar pentr-un petec de credinta,
Ca-mi tot lipsea la haina-un epitaf.
O viata simpla, cu albine mici,
Ca s-o primesc la margine de rai -
Va trebui genunchii mei pitici
Sa stea imbalsamati in mucegai.
|