UNDE-S NEBUNII?

Unde-s nebunii, unde ni-s nebunii?
E, Doamne, lumea plina de cuminti,
E plin pamantul de martiri si sfinti
Atinsi de filoxera-ntelepciunii.

Tacuta-i gloata de-ntelepti ca sfinxul
In fata lumii si-a nemarginirii
Si-ascultator de randuiala firii,
Cu un plavan in jug trudeste insul.

Scancesc cumintii-n chingile durerii
Si, sangerand din rani adanci blandete,
Langa neveste mor de batranete,
Necutezand sa traga spada vrerii.

Boleste omenirea ca o junca
Si nimeni nu-i ca sa-i sloboada sange;
S-a-mpotmolit istoria si plange
Ca prora-nfipta intr-un colt de stanca.

Nu se mai nasc nebuni care s-o mane
Cu bata de la spate ca pe-o vita,
Acestui veac sa-i puna dinamita
Si evu-ntelepciunii sa-l darame.

O! Doamne, unde-s Don Quijotii?
E lumea plina de-alde Sancho Panza
Ce nu-ndraznesc sa manuiasca lancea,
Ci scutieri cuminti se vor cu totii.

Unde-s nebunii? Unde-s Machedonii
Sa traga spada si sa taie nodul?
Tanjeste dupa glorie norodul
Si nu-s Cezari sa-l treaca Rubiconii…

Sloboade, Doamne-n lume nebunia,
S-o ravaseasca si sa o rastoarne,
Ca un berbec sa ia pamantu-n coarne
Si-acestui veac sa-i surpe temelia!