de Dan Danila
Zapada n-a venit ca s-a si dus,
iar pasii mei pe albul presupus,
mai sovaie, dar urme nu-s
din alta iarna mai astept sa cada
in cerneri tremurate, o zapada
pe care poate n-au sa o mai vada
cei absorbiti cu totul sa contemple
descresterea statuilor in temple,
mult prea atenti cu totii sa evite
avantul stalagmitelor grabite,
preocupati sa numere precis,
ciudate unghiuri care s-au inscris,
pe cristalinul stramb al unui vis.