de CORTEZ CONSTANTINESCU
Paianjeni albi ca fulgii cad din luna
Pe ochii tai, iubito, si pe san.
In lacuri curbe fulgere raman -
Lumina inghetata se aduna.
Pierdute ritmuri genele imbina
Sub panzele simfonice, subtiri.
Patriarhiile in naruiri
Ale popasurilor pe retina.
Si-n transparenta sala unde intri
Din cand in cand, imagine sau gand,
Din panda lor se-aud alunecand
Dodecaedre, prisme si cilindri.
|