VARSTA DE AUR

de Dan Danila

Aflasem atunci despre seara
ca umbrele tatueaza
obrazul intre doua oglinzi:
urme de canar coboara
pe neaua tamplelor cand zambesc

colivia, imaginea ei ruginita
asezata pe scaun tacea:
mai domestica-i umbra mea
in odaia gri fara geamuri,
greierul ascuns sub podea

imi amintesc frunzarind ierbare,
ca in copilarie: frica de intuneric,
cheia pierduta, ploaia cu soare.