de Gabriel Timoceanu
Stau nori adunati
Destin
Exista dragoste
Inlauntrul meu exist eu
Melancolic
Si in contemplatie.
Cineva va trebui invins.
E criza aceasta de victorii.
Nu exista sentimente minore.
Oamenii vor sa manance.
E lipsit de orice sens
Sa te dai lor de mancare.
Morbidul atrage mult mai puternic
decat orice Frumos.
Mai ales cand in tine salasluieste.
Contemplatie pana la perversiune.
A-ti refula pornirile, da un sens vietii
A nu ti le refula, nu-ti lasa timp sa cugeti
la sensul ce nu ti l-ai dat.
A stapani propriul destin Da sau Nu, iata Strigatul,
Zborul
Sensul intregii murdarii.
De ce suntem facuti asa cum suntem
Si de ce Dumnezeu in marea lumina a Sa
Ne vrea altfel decat El insusi ne-a lucrat?
Rezulta ca noaptea dupa o zi oarecare autonomie
de zbor.
Cine n-a inteles aceasta se comporta si traieste la fel,
doar ca n-a inteles aceasta.
Aud niste caini. Sunt nascuti si latra oameni
nascuti. Auzi-i cum latra.
|