vad totul foarte limpede
aici deasupra ierburilor cosite
pașii mei fragezi se umplu de timp
de seva și de intunericul fantanii din adanc
aud cum rasar stele din radacini
gudurandu-se de obrazul palid
al lunii pașii mei liberi vot trece
fara de lanțuri vor alerga prin
padurea fermecata in curand su
punandu-se morții voi si a
prinde jalbele-n proțap
apoi am sa ard in cuvinte miile de cioburi
turle de biserici cu degetele inaripate voi atinge
capetele cavalerilor se
vor dezveli de coifuri
cetațile și maluri de lut
desferecate vor fremata
aducandu-ne pe mese
gramezile de liniste
albastra : Carpe diem, suflete! imi strig
de aici din desprinderea de oase |