Resemnarile, toate, se fac ghem:
fir de paianjen descantat;
de strigi, vocea ti se pierde
in haul fara de sfarșit.
Mai ramane doar ecoul
uitat pe o frunza.
Privești și taci,
pleoapa ți se zbate in oglinda.
in raul spumegat de nuferi,
Eternul sugruma gandul
țesut cu fire de matase.
Pe langa trup ți se șterge
lacrima unui nour de inserare.
Si eu ma aprind, clepsidra,
sa dorm
sa numar
si sa tac
Tu treci.
Tu treci și strangi aripa de plumb
in pumnul inghețat -
trofeu albastru fara maluri. |