bine pus la pastrare
nu ma mai atinge nimeni
in intunericul de frunze
ma nasc privire intoarsa
cu venele adancite
inspre asfintit dementii imi sfasie retina
aruncandu-mi gura: -hai, vino, ii zic, in
lumea mea albastra
cerberii inalta mugete celebre
literatii beau linistiti cafeaua
jucandu-ne ca pe marul cel marunt, stricat,
hai,
vino,
ii mai și zic,
in lumea mea de cantec
misuna scantei
si cimitirele se cern
in firul vietii impletind iluzii argintii
in lumea mortilor
ce nu mai suntem
adorm cu unghia infipta
in a ta piele caut
o urma o urma numai
sub mormant,
si oameni de hartie treceau
grabiți, migalos taiați
din umbrele cerului
treceau nemaiaruncandu-și gandul
peste pasii mei de sticla,
peste pasii Lui de nisip. |