Se-anina țurțurii de calendar
Și ultima sa fila sta sa cearna
Omat, cand caii crivațului, iar,
Mușca zabala, nechezand a iarna.
O fi zapada și prin alte țari,
La fel de rece și de.luminoasa,
Dar scarțaitul ei nu-i nicaieri
Cum este al omatului de-acasa.
Pana și zurgalaii de la cai,
Și lemnul cand, mușcat de ger, trosnește,
Suna la noi, pe-acest picior de plai,
Ca nicaieri in lume: romanește!
Dar decat toate astea mai presus ,
Chiar steaua magilor, ce lumineaza
La sarbatoarea Pruncului Isus,
Tot romanește ne imbrațișeaza.
Caci chiar daca Pruncul sarbatorit
Prin Naștere pamantu-ntreg cuprinde,
Niciunde nu-i mai calduros primit
Ca-n țara ce graiește prin colinde.
Veniți romani acasa de Craciun,
Acel "acasa" care se cunoaște
Prin "mai frumos", "mai luminos", "mai bun",
Și toți sa colindam "Cristos se naște."
Simion Felix Marțian |