Traiesc intr-o lume urata care nu știe altceva decat sa urasca,
iar cel mai urat sunt eu.
nu de oameni, ci dintre oameni.
Sunt un vierme strivit sub propria-mi slabiciune
ce am ridicat-o la rang trofeic.
Sunt un țaruș mucegait intr-o coasta de nou nascut.
Sunt vocea ce striga atunci cand toate urechile sunt surde
și ochii care privesc tablouri inexistent pictate.
Sunt interesul nimanui, iar sunt cineva intr-un pamant al nimanui.
Toate gandurile le pastrez pentru a-și primi,
fiecare la randul lui, onorificul praf al invechirii,
iar aceste cuvinte vor fi citite cand nimeni nu va mai ști sa citeasca.
E doar un monolog logoreic, un izvor nesecat de cuvinte seci,
viața intr-un cadavru, prostie intr-un cap de geniu.
Nonsensuri se propaga pe strazile nemarcate ale minții compromise,
promițand ca intr-un prezent indepartat totul va fi ințeles de Cineva.
iar acel Cineva precis nu va citi aceste cuvinte deoarece deja le știa scrise.
Probabil Preainaltul este inalt caci a coborat mai prejos decat toți
și chiar daca nu cobora tot Preainalt ramanea.
Insa ramanea prea inalt ca sa fie atins
Atins de minți statute și inimi inlanțuite de șiruri lungi de alunecari
nu de teren, ci de chip satanic, firesc.
Dar raza chipului divin se propaga in cel mai intunecat ungher de ispite și.da izbutește.
Nu-mi luați in seama logoreea scrisa in chip monologic!
|