Odata pe vremuri,demult tare
Intr-un castel ce strajuia vechea mare,
S-au cunoscut doi tineri
Si asta zici ca a fost ieri,
Cand in ai lor ochi s-au privit,
Pe loc s-au si indragostit
Si in fiecare seara sub luna,
Se intalneau ei si se priveau de una
Saruturi dulci de cristal isi ofereau,
Aveau iubire si doar asta isi doreau
Si-au jurat eterna iubire
Si asta pana la nemurire,
Si-au promis ca nu se vor desparti
Si nu vor colinda pe alte harti,
Si-au spus cuvinte dulci,
Aveau propiul univers,naluci.
Dar tatal fetei cand de cei doi a aflat
Pe loc s-a si infuriat,
A dat ordin sa fie prins,
Intemnitat si pe urma ucis
Toate astea sa nu le afle printesa
Pentru a nu se revolta impotriva sa,
Intr-o buna zi printul a disparut,
A fost luat ostatic de regele temut
Printul i-a scris o scrisoare,
Ca fara ea incet moare,
Si ca in curand inchis fiind,
Ea il va vedea murind,
Avea sa fie decapitat
Si pe urma de toti uitat,
Dupa ce a fost ucis
Printesa si-a amintit ce a promis,
Iubire eterna pana si dupa moarte,
Si ea a disparut in noapte,
S-a dus ea langa mare
Si privea in departate,
Isi amintea ca acolo s-au cunoscut,
Si acum universul lor a cazut,
Pe obraji lacrimile ii siroiau,
Valurile si ele plangeau,
Privind valurile ametitoare,
Simtea cum o atrag spre ele,imbatatoare
A mai facut un pas in fata
Si valurile orbitoare au lovit-o in fata,
Parul ei minunat in apa se desira
Si acum printesa nu mai era,
A plecat dupa iubit
Sa-i zica ca nu l-a parasit.
Si-a cautat imparatul fiica,
Care era floarea lui,unica
Nu a mai gasit-o
Pe veci a pierdut-o
|