El linistea le-a distrus-o,
Fericirea le-a rapus-o
A aparut de nicaieri,
Ce bine era fara el ieri,
Acuma ei plang cu lacrimi de foc
Si isi fac coroane din flori de soc,
Se pregatesc pentru ritual,
Parca joaca viata in mod virtual,
Ei trebuie sa fie sacrificati
Iar pe urma omagiati,
O sa li se ridice o statuie,
A eroilor, de culoare albastruie,
Ca cerul si marea
Ca apoi sa vina uitarea,
Sangele lor trebuie jertfit,
Pentru acest biet chinuit,
Sa sfarseasca durerea
Si orice amintire legata de ea,
El este norul cel negru
Si tine in mana un sceptru,
Va distruge totul in a sa cale,
Si tu nu vei mai avea nicio cale.
Adio iubirea mea,
Adio viata care esti rea,
Adio intregii omeniri,
Adio amarelor amintiri.
|