Ce e frumos,dureaza mult prea putin
Vreau de aripa sperantei sa ma tin,
Nu exista om fara de greseli pe acest taram
Construiesc vise si pe loc le si daram,
Plutind la inaltime pe pulbere de nori
Eu te vad cum te chinui si mori;
Te crezi atat de special,important
Propiul tau joc devine obsedant.
Poate ca azi sunt cu tine,
Poate ca maine sunt eu cu mine,
Asta nimeni nu poate sa o stie
Mereu a caracterului tarie,
Noi aprinsa trebuie sa o tinem
Si de vise in zbor sa ne prindem;
Tot ce e iesit din comun pare nebunie,
Ce vrem cu totii pana la urma nu se stie.
Inradacinati de mici cu reguli sfinte,
Ne ingropam visele in morminte;
Preocupati de cum ne privesc ceilalti,
Vrem sa devenim tot mai importanti
Oricum,nu prea mai conteaza,
Important e sa ne tinem mintea treaza
Si sa stim ca suntem cu totii la fel,
Doar ca fiecare are propiul lui tel;
Frumusetea fizica nu tine prea mult,
Ea se pierde in timp,in acest tumult
Insa vesnic ne ramane sufletul,
Si pe el il urmam,el este semnul.
|