AMINTIRI DIN COPILARIE

Dedicatie d-soarei L.M.
I
Stau cateodata si-mi aduc aminte ce vremi si ce oameni mai erau
in partile noastre pe cand incepusem si eu, dragalita-Doamne, a ma
ridica baietas la casa parintilor mei, in satul Humulesti, din targ drept
peste apa Neamtului; sat mare si vesel, impartit in trei parti, care se
tin tot de una: Vatra satului, Delenii si Bejenii.
S-apoi Humulestii, si pe vremea aceea, nu erau numai asa, un sat
de oameni fara capatai, ci sat vechi razasesc, intemeiat in toata pute-
rea cuvantului: cu gospodari tot unul si unul, cu flacai voinici si fete
mandre, care stiau a invarti si hora, dar si suveica, de vuia satul de
vatale in toate partile; cu biserica frumoasa si niste preoti si dascali si
poporeni ca aceia, de faceau mare cinste satului lor.
Si parintele Ioan de sub deal, Doamne, ce om vrednic si cu bunatate
mai era! Prin indemnul sau, ce mai pomi s-au pus in tintirim, care
era ingradit cu zaplaz de barne, stresinit cu sindila, si ce chilie durata
s-a facut la poarta bisericii pentru scoala; s-apoi, sa fi vazut pe neo-
bositul parinte cum umbla prin sat din casa in casa, impreuna cu
badita Vasile a Ilioaei, dascalul bisericii, un holtei zdravan, frumos si
voinic, si sfatuia pe oameni sa-si dea copiii la invatatura. Si unde nu
s-au adunat o multime de baieti si fete la scoala, intre care eram si
eu, un baiat prizarit, rusinos si fricos si de umbra mea.
Si cea dintai scolarita a fost insasi Smarandita popii, o zgatie de
copila agera la minte si asa de silitoare, de intrecea mai pe toti baietii
si din carte, dar si din nebunii. Insa parintele mai in toata ziua da pe
la scoala si vedea ce se petrece Si ne pomenim intr-una din zile ca
parintele vine la scoala si ne aduce un scaun nou si lung, si dupa ce-a
intrebat de dascal, care cum ne purtam, a stat putin pe ganduri, apoi
a pus nume scaunului Calul Balan si l-a lasat in scoala.
In alta zi ne trezim ca iar vine parintele la scoala, cu mos .otea,
cojocarul satului, care ne aduce, dar de scoala noua, un dragut de
biciusor de curele, impletit frumos, si parintele ii pune nume Sfan-
tul Nicolai , dupa cum este si hramul bisericii din Humulesti Apoi
pofteste pe mos .otea ca, daca i-or mai pica ceva curele bune, sa mai
faca asa, din cand in cand, cate unul, si ceva mai grosut, daca se
poate Badita Vasile a zambit atunci, iara noi, scolarii, am ramas cu
ochii holbati unii la altii. Si a pus parintele pravila si a zis ca in toata
sambata sa se prociteasca baietii si fetele, adica sa asculte dascalul
pe fiecare de tot ce-a invatat peste saptamana; si cate greseli va face
sa i le insemne cu carbune pe ceva, iar la urma urmelor, de fiecare
greseala sa-i arda scolarului cate un sfant-Nicolai. Atunci copila
parintelui, cum era sprintara si plina de incuri, a bufnit in ras. Pacatul
ei, sarmana!
Ia, poftim de incaleca pe Balan, jupaneasa! zise parintele, de
tot posomorat, sa facem pocinog sfantului Nicolai cel din cui.
Si cu toata staruinta lui Mos .otea si a lui badita Vasile, Smarandita
a mancat papara, si pe urma sedea cu mainile la ochi si plangea ca o
mireasa, de sarea camasa de pe dansa. Noi, cand am vazut asta, am
ramas inlemniti. Iar parintele, ba azi, ba maine, aducand pitaci si co-
laci din biserica, a impartit la fiecare, de ne-a imblanzit, si treaba
mergea struna; baietii schimbau tabla in toate zilele, si sambata proc-
itanie.
Nu-i vorba, ca noi tot ne faceam felul, asa, cateodata; caci, din
batul in care era asezata fila cu cruce-ajuta si buchile scrise de badita
Vasile pentru fiecare, am ajuns la trataji, de la trataji la ceaslov,
s-apoi, da, Doamne, bine! in lipsa parintelui si a dascalului intram in
tinterim, tineam ceaslovul deschis, si, cum erau filele cam unse,
trageau mustele si bondarii la ele, si, cand clampaneam ceaslovul,
cate zece-douazeci de suflete prapadeam deodata; potop era pe capul
mustelor! Intr-una din zile, ce-i vine parintelui, ne cauta ceasloavele
si, cand le vede asa sangerate cum erau, isi pune mainile in cap de
necaz. Si cum afla pricina, incepe a ne pofti pe fiecare la Balan si a
ne mangaia cu sfantul ierarh Nicolai pentru durerile cuvioaselor muste
si ale cuviosilor bondari, care din pricina noastra au patimit.
Nu trece mult dupa asta, si-ntr-o zi, prin luna lui mai, aproape
de Mosi, indeamna pacatul pe badita Vasile tantul, ca mai bine nu
i-oi zice, sa puna pe unul, Nic-a lui Costache, sa ma prociteasca.
Nica, baiat mai mare si inaintat in invatatura pana la genunchiul
broastei, era sfadit cu mine din pricina Smaranditei popii, careia,
cu toata parerea mea de rau, i-am tras intr-o zi o bleanda, pentru
ca nu-mi da pace sa prind muste Si Nica incepe sa ma asculte; si
ma asculta el, si ma asculta, si unde nu s-apuca de insemnat la
greseli cu ghiotura pe o dranita: una, doua, trei, pana la douazeci
si noua. Mai!!! s-a trecut de saga, zic eu, in gandul meu; inca nu
m-a gatit de ascultat, si cate au sa mai fie! Si unde n-a inceput a
mi se face negru pe dinaintea ochilor si a tremura de manios Ei,
ei! acu-i acu. Ce-i de facut, mai Nica? imi zic eu in mine. Si ma
uitam pe furis la usa mantuirii si tot scaparam din picioare,
asteptand cu neastampar sa vina un lainic de scolar de afara, caci
era porunca sa nu iesim cate doi deodata; si-mi crapa maseaua-n
gura cand vedeam ca nu mai vine, sa ma scutesc de calaria lui
Balan si de blagoslovenia lui Nicolai, facatorul de vanatai. Dar
adevaratul sfant Nicolai se vede ca a stiut de stirea mea, ca numai
iaca ce intra afurisitul de baiat in scoala. Atunci eu, cu voie, fara
voie, plec spre usa, ies repede si nu ma mai incurc primprejurul
scolii, ci o iau la sanatoasa spre casa. Si cand ma uit inapoi, doi
hojmalai se si luasera dupa mine; si unde nu incep a fugi de-mi
scaparau picioarele; si trec pe langa casa noastra, si nu intru acasa,
ci cotigesc in stanga si intru in ograda unui megies al nostru, si
din ograda in ocol, si din ocol in gradina cu papusoi, care erau
chiar atunci prasiti de-al doilea, si baietii dupa mine; si, pana sa
ma ajunga, eu, de frica, cine stie cum, am izbutit de m-am ingropat
in tarna la radacina unui papusoi. Si Nic-a lui Costache, dusmanul
meu, si cu Toader a Catincai, alt hojmalau, au trecut pe langa mine
vorbind cu mare ciuda; si se vede ca i-a orbit Dumnezeu de nu m-
au putut gabui. Si de la o vreme, nemaiauzind nici o fosnitura de
papusoi, nici o scurmatura de gaina, am tasnit odata cu tarna-n cap,
si tiva la mama acasa, si am inceput a-i spune, cu lacrimi, ca nu ma
mai duc la scoala, macar sa stiu bine ca m-or omori!
A doua zi insa a venit parintele pe la noi, s-a inteles cu tata, m-au
luat ei cu binisorul si m-au dus iar la scoala. Ca, da, e pacat sa ramai
fara leac de invatatura, zicea parintele; doar ai trecut de bucheludea-
zla si bucheritazdra: esti acum la ceaslov, si maine-poimaine ai sa treci
la psaltire, care este cheia tuturor invataturilor, si, mai stii cum vine
vremea? poate sa te faci si popa aici, la biserica Sfantului Nicolai, ca
eu pentru voi ma stradanuiesc. Am o singura fata s-oi vedea eu pe
cine mi-oi alege de ginere .
Hei, hei! cand aud eu de popa si de Smarandita popii, las mustele
in pace si-mi iau alte ganduri, alte masuri: incep a ma da la scris, si la
facut cadelnita in biserica, si la tinut isonul, de parca eram baiat. Si
parintele ma ia la dragoste, si Smarandita incepe din cand in cand a
ma fura cu ochiul, si badita Vasile ma pune sa ascult pe altii, si alta
faina se macina acum la moara. Nic-a lui Costache, cel ragusit, bal-
caz si rautacios, nu mai avea stapanire asupra mea.
Dar nu-i cum gandeste omul, ci-i cum vrea Domnul. Intr-una din
zile, si chiar in ziua de Sfantul .oca, scoate vornicul din sat pe oame-
ni la o claca de dres drumul. Se zicea ca are sa treaca Voda pe acolo
spre manastiri. Si badita Vasile n-are ce lucra? Hai si noi, mai baieti,
sa dam ajutor la drum, sa nu zica Voda, cand a trece pe aici, ca satul
nostru e mai lenes decat alte sate. Si ne luam noi de la scoala si ne
ducem cu totii. Si care sapau cu cazmalele, care carau cu taraboantele,
care cu carutele, care cu covetile, in sfarsit, lucrau oamenii cu tragere
de inima. Iar vornicul Nic-a Petricai, cu paznicul, vatamanul si cativa
nespalati de mazili se purtau printre oameni de colo pana colo, si
cand deodata numai iaca vedem in prund cativa oameni claie peste
gramada, si unul din ei mugind puternic. Ce sa fie acolo? ziceau
oamenii, alergand care de care din toate partile.
Pe badita Vasile il prinsese la oaste cu arcanul, il cetluiau acum
zdravan si-l puneau in catuse, sa-l trimita la Piatra Iaca pentru ce
scosese atunci vornicul oamenii la claca. Asa, cu amagele, se prind-
eau pe vremea aceea flacaii la oaste Afurisita priveliste mai fu si
asta! .lacaii ceilalti pe data s-au facut nevazuti, iara noi, copiii, ne-
am intors plangand pe la casele noastre. Afurisit sa fie cainerul de
vornic, si cum a ars el inima unei mame, asa sa-i arda inima Sfantul
.oca de astazi, lui si tuturor partasilor sai! blestemau femeile din
sat, cu lacrimi de foc, in toate partile. Iar mama lui badita Vasile isi
petrecea baiatul la Piatra, bocindu-l ca pe un mort! Las , mama, ca
lumea asta nu-i numai cat se vede cu ochii, zicea badita Vasile
mangaind-o; si in oaste traieste omul bine, daca este vrednic. Ostean
a fost si Sfantul Gheorghe, si sfantul Dimitrie, si alti sfinti mucenici,
care au patimit pentru dragostea lui Hristos, macar de-am fi si noi ca
dansii!
Ei, ei! pe badita Vasile l-am pierdut; s-a dus unde i-a fost scris. Si
parintele Ioan umbla acum cu pletele in vant sa gaseasca alt dascal,
dar n-a mai gasit un badita Vasile, cuminte, harnic si rusinos ca o fata
mare. Era in sat si dascalul Iordache, farnaitul de la strana mare, dar
ce ti-i bun? Stia si el glasurile pe dinafara de biserica, nu-i vorba, dar
clampanea de batran ce era; s-apoi mai avea si darul suptului Asadar,
scoala a ramas pustie pentru o bucata de vreme, si cativa dintre noi,
care ne tineam de parintele Ioan, calea-valea: biserica deschide pe om.
Duminicile bazaiam la strana, si harsti! cate-un colac! Si, cand veneau
cele doua ajunuri, cate treizeci-patruzeci de baieti fugeau inaintea popii,
de rupeam omatul de la o casa la alta, si la Craciun nechezam ca man-
zii, iar la Boboteaza strigam chiraleisa de clocotea satul. Si, cand ajun-
gea popa, noi ne asezam in doua randuri si-i deschideam calea, iara el
isi tragea barba si zicea cu mandrie catre gazda:
Aistia-s manzii popii, fiule. Niste zile mari ca aceste le asteapta
si ei, cu mare bucurie, tot anul. Gatitu-le-ati ceva bob fiert, galuste,
turte cu julfa si varzare?
Gatit, cinstite parinte; poftim de ne blagosloviti casa si masa si
poftim de mai sedeti, sa ne sada petitorii.
Cand auzeam noi de masa, tabaram pe dansa, s-apoi, atine-te, gura!
Vorba ceea: De placinte rade gura, de varzare, si mai tare .
Ce sa faci, ca doar numai de doua ori pe an este ajunul! Ba la un
loc, mi-aduc aminte, ne-am gramadit asa de tare si am rasturnat masa
omului, cu bucate cu tot, in mijlocul casei, de i-am dogorit obrazul
parintelui de rusine. Dar el tot cu bunatate:
De unde nu-i, de-acolo nu se varsa, fiilor; insa mai multa bagare
de seama nu strica!
Apoi la hramul bisericii se tinea praznicul cate-o saptamana inchei-
ata, si numai sa fi avut pantece unde sa pui coliva si bucatele, atat de
multe erau. Si dascali, si popi, si vladici, si de tot soiul de oameni,
din toate partile, se adunau la hramul bisericii din Humulesti, si toti
iesau multumiti. Ba si pe la casele oamenilor se ospatau o multime
de straini. Si mama, Dumnezeu s-o ierte, strasnic se mai bucura cand
se intamplau oaspeti la casa noastra si avea prilej sa-si imparta painea
cu dansii.
Ori mi-or da feciorii dupa moarte de pomana, ori ba, mai bine
sa-mi dau eu cu mana mea. Ca, oricum ar fi, tot is mai aproape dintii
decat parintii. S-au vazut de acestea!
Si cand invatam eu la scoala, mama invata cu mine acasa si citea
acum la ceaslov, la psaltire si Alexandria mai bine decat mine, si se
bucura grozav cand vedea ca ma trag la carte.
Din partea tatei, care ades imi zicea in bataie de joc: Logofete,
branza-n cui, lapte acru-n calamari, chiu si vai prin buzunari! , puteam
sa raman cum era mai bine: Nic-a lui Stefan a Petrei , om de treaba
si gospodar in Humulesti. Vorba ceea:
Decat codas in oras,
Mai bine-n satul tau fruntas.
Mama insa era in stare sa toarca-n furca, si sa invat mai departe.
Si tot cihaia mama pe tata sa ma mai dea undeva la scoala, caci auz-
ise ea spunand la biserica, in Parimei , ca omul invatat intelept va fi
si pe cel neinvatat sluga-l va avea.
Si afara de aceasta, babele care trag pe fundul sitei in 41 de bobi,
toti zodierii si carturaresele pe la care cautase pentru mine si femeile
bisericoase din sat ii bagase mamei o multime de bazaconii in cap,
care de care mai ciudate: ba ca am sa petrec intre oameni mari, ba
ca-s plin de noroc, ca broasca de par, ba ca am un glas de inger, si
multe alte minunatii, incat mama, in slabaciunea ei pentru mine,
ajunsese a crede ca am sa ies un al doilea Cucuzel, podoaba cresti-
natatii, care scotea lacrimi din orice inima impietrita, aduna lumea
de pe lume in pustiul codrilor si veselea intreaga faptura cu viersul
sau.
Doamne, mai femeie, Doamne, multa minte-ti mai trebuie! zi-
cea tata, vazand-o asa de ahotnica pentru mine. Dac-ar fi sa iasa toti
invatati, dupa cum socoti tu, n-ar mai avea cine sa ne traga ciubo-
tele. N-ai auzit ca unul cica s-a dus odata bou la Paris, unde-a fi aco-
lo, si a venit vaca? Oare Grigore a lui Petre Lucai de la noi din sat pe
la scoli a invatat, de stie a spune atatea bongoase si conocaria pe la
nunti? Nu vezi tu ca, daca nu-i glagore-n cap, nu-i, si pace buna!
Asa a fi, n-a fi asa, zise mama, vreau sa-mi fac baiatul popa, ce
ai tu?
Numaidecat popa, zise tata. Auzi, mai! Nu-l vezi ca-i o tigoare
de baiat, cobait si lenes, de n-are pereche? Dimineata, pana-l scoli, iti
stupesti sufletul. Cum il scoli, cere demancare. Cat ii mic, prinde muste
cu ceaslovul si toata ziulica bate prundurile dupa scaldat, in loc sa
pasca cei carlani si sa-mi dea ajutor la trebi, dupa cat il ajuta pute-
rea. Iarna, pe gheata si la sanius. Tu, cu scoala ta, l-ai deprins cu narav.
Cand s-a face mai marisor, are sa inceapa a-i mirosi a catrinta, si cu
asta randuiala n-am sa am folos de el niciodata.
Si dupa cum am cinste a va spune, multa vorba s-a facut intre tata
si mama pentru mine, pana ce a venit in vara aceea, pe la august, si
cinstita holera de la 48 si a inceput a secera prin Humulesti in dreapta
si in stanga, de se auzea numai chiu si vai in toate partile. Si eu,
neastamparat cum eram, ba ieseam la parlaz, cand trecea cu mortul
pe la poarta noastra si-l boscorodeam cu cimilitura:
Chitigaie, gaie, ce ai in tigaie?
Papa puilor duc in valea socilor.
.erice de gangur, ca sede intr-un varf de soc
Si se roaga rugului si se-nchina cucului!
Nici pentru mine, nici pentru tine,
Ci pentru budihacea de la groapa,
Sa-i dai vaca de vaca si doi boi sa taca,
ba il petreceam pana la biserica si apoi veneam acasa cu sanul incarcat
de covrigi, mere turture, nuci poleite, roscove si smochine din pomul
mortului, de se incruceau tata si mama cand ma vedeau cu dansele.
Si ca sa ma scape de belea, m-au trimis la stana in dumbrava Aga-
piei, langa podul Caragitei, unde erau si oile noastre, sa sed acolo
pana s-a mai potoli bolistea. Insa peste noapte a si dat holera peste
mine si m-a framantat si m-a zgarcit carcel; si-mi ardea sufletul in
mine de sete, si ciobanii si baciul habar n-aveau de asta, numai se
intorceau pe ceea parte in tipetele mele si horaiau mereu. Iara eu ma
taraiam cum puteam pana la fantana, in dosul stanei, si pe nimica pe
ceas beam cate-un cofaiel intreg de apa. Pot zice ca in noaptea aceea
la fantana mi-a fost masul, si n-am inchis ochii nici cat ai scapara
din amanar. Abia despre ziua s-a indurat Vasile Bordeianu, strun-
garul nostru, de s-a dus in Humulesti, cale de doua ceasuri cu piciorul,
si a instiintat pe tata, de a venit cu caruta si m-a luat acasa. Si pe
drum, necontenit ceream apa, iar tata ma amana cu momele de la o
fantana la alta, pana a dat Dumnezeu de am ajuns in Humulesti. Si,
cand colo, doftorii satului, mos Vasile Tandura si altul, nu-mi aduc
aminte, erau la noi acasa si prajeau pe foc intr-un ceaun mare niste
hostine cu sau; si dupa ce mi-au tras o frecatura buna cu otet si
leustean, mi-aduc aminte ca acum, au intins hostinele ferbincioase
pe o panzatura si m-au infasat cu ele peste tot, ca pe un copil; si nu
pot sti cat a fi trecut la mijloc pana ce am adormit mort, si d-abia a
doua zi pe la toaca m-am trezit, sanatos ca toti sanatosii; Dumnezeu
sa odihneasca pe mos Tandura si pe tovarasul sau! Si, vorba ceea:
Lucrul rau nu piere cu una, cu doua . Pana-n seara, am si colindat
mai tot satul, ba si pe la scaldat am tras o raita, cu prietenul meu
Chiriac al lui Goian, un lainic si un pierde-vara ca si mine. Dar tata
nu mi-a mai zis atunci nimica; m-a lasat in voia mea pentru o bucata
de vreme.
Peste iarna, mama iar s-a pus pe capul tatei, sa ma dea undeva la
scoala. Dar tata spunea ca nu mai are bani de dat pentru mine.
Lui dascalul Vasile a Vasilcai (ii) plateam numai cate un sorocovat
pe luna. Iar postoronca de dascalul Simeon .osa din Tutuieni, numai
pentru ca vorbeste mai in talcuri decat altii si sfarcaieste toata ziua la
tabac, cere cate trei husasi pe luna; auzi vorba! Nu face baiatul ista
atatia husasi, cu straie cu tot, cati am dat eu pentru dansul pana acum!
Cand a mai auzit mama si asta, s-a facut foc.
Sarmane omule! Daca nu stii boaba de carte, cum ai sa ma
intelegi? Cand tragi sorocovetii la musteata, de ce nu te olicaiesti ata-
ta? Petre Todosiicai, crasmarul nostru, asa-i ca ti-a mancat noua sute
de lei? Vasile Roibu din Bejeni, mai pe-atatia, si altii cati? Rustei lui
Valica si Mariucai lui Onofrei gasesti sa le dai si sa le rasdai? Stiu eu,
sa nu crezi ca doarme Smaranda, dormire-ai somnul cel de veci sa
dormi! Si pentru baiat n-ai de unde da? Mai omule, mai! Ai sa te duci
in fundul iadului, si n-are sa aiba cine te scoate, daca nu te-i sili sa-ti
faci un baiat popa! De spovedanie fugi ca dracul de tamaie. La biser-
ica mergi din Pasti in Pasti. Asa cauti tu de suflet?
Ian taci, mai femeie, ca biserica-i in inima omului, si daca voi
muri, tot la biserica am sa sed, zise tata; nu mai face si tu atata vorba,
ca fariseul cel fatarnic. Bate-te mai bine cu mana peste gura si zi ca
vamesul: Doamne, milostiv fii mie, pacatoasei, care-mi tot imbalorez
gura pe barbat degeaba.
In sfarsit, cat s-a balabanit mama cu tata din pricina mea, tot pe-a
mamei a ramas; caci intr-o duminica, prin carneleaga, a venit tatul
mamei, bunicu-meu David Creanga din Pipirig, la noi si, vazand cearta
iscata intre tata si mama din pricina mea, a zis:
Las , mai Stefane si Smaranduca, nu va mai ingrijiti atata;
ca azi e duminica, maine luni si zi de targ, dar marti, de-om ajunge
cu sanatate, am sa iau nepotul cu mine si am sa-l duc la Brosteni,
cu Dumitru al meu, la profesorul Nicolai Nanu de la scoala lui Balos,
si-ti vedea voi ce-a scoate el din baiat; ca de ceilalti baieti ai mei,
Vasile si Gheorghe, am ramas tare multumit cat au invatat acolo.
De douazeci si mai bine de ani, de cand port vornicia in Pipirig,
am dus-o cam anevoie numai cu rabusul. Ce folos ca citesc orice
carte bisericeasca; daca nu stii a insemna macar catusi de cat, e
greu. Insa de cand mi-au venit baietii de la invatatura, imi tin so-
coteala ban cu ban si huzuresc de bine; acum zic si eu ca poti duce
vornicia pe viata, fara sa te simti. Zau, mare pomana si-a mai facut
Alecu Balos cu scoala ceea a lui, cine vrea sa inteleaga! Si, Doamne,
peste ce profesor intelept si iscusit a dat! Asa vorbeste de bland si
primeste cu bunatate pe fiecare, de ti-i mai mare dragul sa te duci
la el! .erice de parintii care l-au nascut, ca bun suflet de om este,
n-am ce zice! Si mai ales pentru noi, taranii munteni, este o mare
facere de bine. Cand am venit eu cu tata si cu fratii mei, Petrea si
Vasile si Nica, din Ardeal in Pipirig, acum sasezeci de ani trecuti,
unde se pomeneau scoli ca a lui Balos in Moldova? Doar la Iasi sa
fi fost asa ceva si la Manastirea Neamtului, pe vremea lui mitro-
politu Iacob, care era oleaca de cimotie cu noi, de pe Ciubuc Clo-
potarul de la Manastirea Neamtului, bunicul mane-ta, Smaranda,
al carui nume sta scris si astazi pe clopotul bisericii din Pipirig.
Ciubuc Clopotarul tot din Ardeal stia putina carte, ca si mine; si
apoi a pribegit de-acolo, ca si noi, s-a tras cu bucatele incoace, ca
si mos Dediu din Vanatori si alti mocani, din pricina papistasiei
mai mult, pe cat stiu eu. Si atat era de cuprins, de s-au umplut
muntii: Halauca, Piatra lui Iepure, Barnariul, Cotnarelul si Boam-
pele, pana dincolo peste Patru-Voda, de turmele si tamazlacurile
lui. Si se pomeneste ca Ciubuc era om de omenie; fiecare oaspe ce
tragea la odaia lui era primit cu draga inima si ospatat cu indestu-
lare. Si se dusese vestea in toate partile despre bunatatea si bogatia
sa. Pana si Voda cic-ar fi tras odata in gazda la Ciubuc, si intreban-
du-l cu cine mai tine atata amar de bucate, el ar fi raspuns: Cu
cei slabi de minte si tari de virtute, maria-ta . Atunci Voda nu s-a
putut stapani de mirare, spunandnd: Ia, aista-i om, zic si eu; de-
ar fi multi ca dansul in domnia mea, putina lipsa ar duce tara la
nevoi! Si l-a batut Voda cu mana pe umar, zicandu-i: Mosule, sa
stii ca de azi inainte esti omul meu, si la domnie ti-i deschisa usa
orisicand.
Si de atunci i-a mers lui Ciubuc numele de omul lui Voda, incat si
pana astazi un deal, in partea despre Plotunul, unde era mai mult
asezarea lui Ciubuc, se cheama Dealul Omului.
Pe acest deal, Smaranda, am fugit in vremea zaverei, cu ma-ta, cu
tine si cu frate-tau Ioan, de frica unei cete de turci, care se batuse
chiar atunci cu volintirii la Secu si apoi se indreptara spre Pipirig,
dupa jefuit. Iar pe sora-ta Ioana, de grabit ce-am fost, o uitasem acasa,
pe prispa, in albiuta. Si ma-ta, cand a dat de copila ca nu-i, a inceput
a-si smulge parul din cap si a boci innadusit, zicand: Vai de mine si
de mine, copila mea, au strapuns-o turcii!
Eu insa m-am suit in varful unui brad si, cum am vazut ca apuca
turcii spre Plotinul, m-am azvarlit fara sine pe parul unui cal, am aler-
gat acasa si, cand colo, am gasit copila teafara, insa rasturnata cu albiuta
de niste porci, care grohaiau imprejurul ei, cat pe ce sa o rupa. Iar pe
la capatul albiutei am gasit cateva rubele puse de turci, se vede, la capul
copilei. Atunci am luat copila si, de bucurie, nici nu stiu cand am ajuns
cu dansa la ma-ta, in Dealul Omului. Si dupa ce mi-am venit putin in
sine, am zis si eu in amaraciune, ca multi inainte de mine: cei care
n-au copii nu stiu ce-i necazul. Buna minte mai au unii, in felul acesta,
de nu se insoara! Si unul dintr-acestia a fost si Ciubuc mocanul, care,
neavand femeie, nici copii, ce i-a venit mai tarziu, de evlavia cea multa
ce avea, sau din alte imprejurari, a inchinat toata averea sa Manastirii
Neamtului, si el s-a calugarit, mai cu toti haidaii lui, facand multe pome-
niri cat a fost in viata. Iar astazi petrece in liniste langa zidurile
manastirii, Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihneasca intru imparatia
cereasca! Caci si noi ca maine avem a ne duce acolo! Asa-i ca voi habar
n-aveti de toate aceste, de nu v-as fi spus eu? zise bunicul oftand.
Nu-i rau, mai Stefane, sa stie si baiatul tau oleaca de carte,
nu numaidecat pentru popie, cum chiteste Smaranda, ca si popia
are multe nacafale, e greu de purtat. Si decat n-a fi cum se cade,
mai bine sa nu fie. Dar cartea iti aduce si oarecare mangaiere. Eu,
sa nu fi stiut a citi, de mult as fi innebunit, cate am avut pe capul
meu. Insa deschid Vietile sfintilor si vad atatea si atatea si zic:
Doamne, multa rabdare ai dat alesilor tai! Ale noastre sunt flori
la ureche pe langa cele ce spune in carti. S-apoi, sa fie cineva de tot
bou, inca nu este bine. Din carti culegi multa intelepciune, si, la
dreptul vorbind, nu esti numai asa, o vaca de muls pentru fiecare.
Baiatul vad ca are tinere de minte si, numai dupa cat a invatat, canta
si citeste cat se poate de bine.
De aceste si altele ca aceste a vorbit bunicul David cu mama si cu
tata, mai toata noaptea, duminica spre luni si luni spre marti; caci la
noi manea cand venea din Pipirig la targ sa-si cumpere cele trebuitoare.
Iar marti dis-dimineata puse tarnitile si desagii pe cai si, legandu-i
frumusel cu capastrul: pe cel de-al doilea de coada celui intai, pe cel
de-al treilea de coada celui al doilea, pe cel de-al patrulea de coada
celui al treilea, cum ii leaga muntenii, a zis:
Ei, mai Stefane si Smaranduca, mai ramaneti cu sanatate, ca
eu m-am dusu-m-am. Hai, nepoate, gata esti?
Gata, bunicule, haidem, zisei, necajindu-ma cu niste costite de
porc afumate si cu niste carnati fripti, ce mi-i pusese mama dinainte.
Si, luandu-mi ramas bun de la parinti, am purces cu bunicul spre
Pipirig. Si era un pui de ger in dimineata aceea, de crapau lemnele!
Si din sus de Vanatori, cum treceam puntea peste apa Neamtului,
bunicul in urma, cu caii de capastru, si eu inainte, mi-au lunecat ciubo-
tele si am cazut in Ozana cat mi ti-i baiatul! Noroc de bunicul! Si
scroambele iestea a voastre is pocite , zise el scotandu-ma repede,
murat pana la piele si inghetat hat bine, caci naboise apa in toate
partile; si iute mi-a scos ciubotele din picioare, ca se facuse bocna.
Opinca-i buna, saraca! iti sede piciorul hodinit, si la ger huzuresti cu
dansa . Si pana a vorbit aceste, eram si invelit intr-o sarica ghitoasa
de Casina, bagat intr-o desaga pe cal, purces pe drum, si hai la Pipirig.
Si cand m-a vazut bunica in ce hal ma aflam, ghemuit in desaga, ca
un pui de bogdaproste, cat pe ce sa se prapadeasca plangand. Inca
n-am vazut asa femeie, sa planga de toate cele: era miloasa din cale-
afara. Carne de vita nu manca in viata, tot din asta pricina; si cand se
ducea sarbatoarea la biserica, bocea toti mortii din tintirim, fie ruda,
fie strain, fara deosebire. Bunicul insa era asezat la mintea lui, isi
cauta de trebi cum stia el si lasa pe bunica intr-ale sale, ca un cap de
femeie ce se gasea.
Oi, Doamne, Davide, cum nu te mai astamperi; de ce-ai scos
baiatul din casa pe vremea asta?
Ca sa te miri tu, Nastasie, zise bunicul, scotand o piele de porc
salbatic din camara si croind cate-o pereche de opinci pentru Dumitru
si pentru mine; apoi le-a ingruzit frumos si a petrecut cate-o pereche
de ata neagra de par de cal prin cele nojite.
Si a treia zi dupa asta, dandu-ne schimburi si cate doua perechi
de obiele de suman alb, ne-am incaltat cu opincile binisor si, sarutand
mana bunicai, am luat-o prin Boboiesti, iar cu bunicul si cu Dumitru,
fratele mamei cel mai mic, si suind pe la fundul Halaucii, am ajuns
dupa un tarziu in .arcasa, unde ne-a fost si masul, impreuna cu
parintele Dumitru de la Paraul Carjei, care avea o gusa la gat cat o
plosca de cele mari si garaia dintr-insa ca dintr-un cimpoi, de n-am
putut inchide ochii de raul sau mai toata noaptea. Nu era vinovat
bietul preot, si, dupa cum spunea si el, e mai rau de cei ce au gusa in
cap decat de cei ce o poarta pe dinafara
A doua zi am purces din .arcasa pe la Borca spre Paraul Carjei si
Cotargas, pana ce am ajuns si la Brosteni. Si dupa ce ne-a asezat bu-
nicul in gazda, cu toata cheltuiala lui, la una Irinuca, apoi ne-a dus
pe la profesor si pe la biserica, de ne-a inchinat pe la icoane, si pe
urma ne-a lasat cu sanatate si s-a intors acasa, trimitandu-ne din cand
in cand cele trebuitoare.
Si satul Brostenii fiind imprastiat, mai ca toate satele de la munte,
nu se rusinau lupul si ursul a se arata ziua-miaza-mare prin el; o casa
ici, sub tiharaia asta, alta dincolo de Bistrita, sub alta tiharaie, ma rog,
unde i-a venit omului indemana sa si-o faca. Si Irinuca avea o cocioaba
veche de barne, cu ferestrele cat palma, acoperita cu scanduri, ingradita
cu razlogi de brad si asezata chiar sub munte, pe malul stang al Bistritei,
aproape de pod. Irinuca era o femeie nici tanara, nici tocmai batrana;
avea barbat, si o fata balcaza si lalaie, de-ti era frica sa innoptezi cu
dansa in casa. Noroc numai ca de luni dimineata si pana sambata seara
n-o mai vedeai; se ducea cu tata-sau in munte, la facut ferestrea, si
lucra toata saptamana ca un barbat pentru nimica toata; doi oameni
cu doi boi, la vreme de iarna, abia isi puteau scoate mamaliga. Ba la
multi se intampla de veneau sambata noaptea cate cu un picior frant
sau cu boii stalciti, si aceasta le era castig pe deasupra.
Cocioaba de pe malul stang al Bistritei, barbatul, fata si boii din
padure, un tap si doua capre slabe si raioase, ce dormeau pururea in
tinda, era toata averea Irinucai. Dar si asta-i o avere, cand e omul
sanatos. Insa ce ma priveste? Mai bine sa ne cautam de ale noastre.
Noi, cum a plecat bunicul, a doua zi ne-am dus la scoala; si vazand
profesorul ca purtam plete, a poruncit unuia dintre scolari sa ne tunda.
Cand am auzit noi una ca asta, am inceput a plange cu zece randuri
de lacrimi si a ne ruga de toti Dumnezeii sa nu ne sluteasca. Dar ti-ai
gasit; profesorul a stat langa noi, pana ce ne-a tuns chilug. Apoi ne-a
pus in rand cu ceilalti scolari si ne-a dat de invatat, dupa puterea
noastra, intre una-alta, si Ingerul a strigat , pe dinafara.
Si am dus-o noi asa pana pe la Mezii-Paresii. Si unde nu ne trezim
intr-o buna dimineata plini ciucuri de raie capreasca de la caprele
Irinucai! Ei, ei! ce-i de facut? Dascalul nu ne mai primea in scoala,
Irinuca nu ne putea vindeca, pe bunicul n-avea cine-l instiinta, mer-
indele erau pe sfarsit, rau de noi!
Nu stiu cum se intampla, ca, aproape de Buna-vestire, unde nu da
o caldura ca aceea, si se topeste omatul, si curg paraiele, si se umfla
Bistrita din mal in mal, de cat pe ce sa ia casa Irinucai. Si noi, pe
caldurile celea, ne ungeam cu lesie tulbure, sedeam afara la soare cu
pielea goala, pana se usca cenusa pe noi, si apoi ne bagam in Bistrita
de ne scaldam. Asa ne invatase o baba sa facem, ca sa ne treaca de
raie. Va puteti inchipui ce va sa zica a te scalda in Bistrita, la Brosteni,
de doua ori pe zi, tocmai in postul cel mare! Si nici tu junghi, nici tu
friguri, nici alta boala nu s-a lipit de noi, dar nici de raie n-am scapat.
Vorba ceea: Se tine ca raia de om .
Intr-o zi, fiind Irinuca dusa in sat si avand obicei a sedea uitata,
ca fata vatamanului, noi n-avem ce lucra? Ne suim pe munte, la
deal de casa ei, cate c-o bucata de razlog in mana, si cum curgeau
paraiele grozav, mai ales unul alb cum ii laptele, ne pune dracul de
urnim o stanca din locul ei, care era numai intinata, si unde nu
porneste stanca la vale, saltand tot mai sus de un stat de om; si
trece prin gardul si prin tinda Irinucai, pe la capre, si se duce drept
in Bistrita, de clocotea apa! Asta era in sambata lui Lazar, pe la ami-
aza. Ei, ei! ce-i de facut? Gardul si casa femeii daramate la pamant,
o capra rupta in bucati, nu-i lucru de saga. Uitasem acum si raie si
tot de spaima.
Strange repede ce mai ai, pana cand nu vine baba, si hai sa
fugim cu pluta ceea la frate-meu Vasile, in Borca, zise Dumitru, caci
plutele incepura a umbla.
Insfacam noi te miri ce mai aveam, ne ducem degraba la pluta, si
plutasii, de cuvant, si pornesc. Ce-a fi zis Irinuca, in urma noastra, ce
n-a fi zis, nu stiu; dar stiu atata, ca eram cu gheata-n spate, de frica,
pan-am ajuns la Borca, unde ne-a fost si masul. Iar a doua zi, in dumi-
nica de .lorii, dis-dimineata am plecat din Borca pe Plaiul-Batran,
impreuna cu doi plaiesi calari, spre Pipirig. Era o zi frumoasa in dumi-
nica aceea, si plaiesii spuneau ca n-au mai apucat asa primavara
devreme de cand is ei.
Eu cu Dumitru insa o duceam intr-un cantec, strangand viorele si
toporasi de pe langa plai, si mergeam tot zburdand si harjonindu-ne,
de parca nu eram noi raiosii din Brosteni, care facusem atata bucurie
la casa Irinucai. Si mergand noi tot asa, cam pe la amiaza, deodata s-a
schimbat vremea cea frumoasa intr-o vijelie cumplita, sa rastoarne
brazii la pamant, nu altaceva! Pesemne baba Dochia nu-si lepadase
toate cojoacele. Incepe a bura, apoi o intoarce in lapovita, pe urma o
da in frig si ninsoare cumsecade si, intr-un buc, ne astupa drumul de
nu stiai incotro sa mergi. Si tot ninsoare si pacla pana la pamant, de
nu se vedea om pe om alature fiind.
Asa-i ca s-a deocheat vremea? zise unul dintre plaiesi oftand.
Ma miram eu sa fi mancat lupul iarna asta asa de in pripa. De pe la
Intarcatori am prapadit drumul. De-acum s-o luam de-a chioara, si
unde ne-a fi scris, acolo vom iesi.
I-auziti glasul unui cucos, zise celalalt plaies. Haideti sa apucam
intr-acolo si poate sa iesim in sat undeva.
Si ne coboram noi, si ne tot coboram, cu mare greutate, pe
niste povarnisuri primejdioase, si ne incurcam printre ciritei de
brad, si caii lunecau si se duceau de-a rostogolul, si eu cu Du-
mitru mergeam zgribuliti si plangeam in pumni de frig; si plaiesii
numai icneau si-si muscau buzele de necaz; si omatul se pusese
pe une locuri pana la brau, si incepuse a innopta cand am ajuns
intr-o fundatura de munti, unde se auzea rasunand glasul unui
parauas ce venea, ca si noi, din deal in vale, pravalindu-se si iz-
bindu-se de cele stanci fara vointa sa Numai atata, ca el a trecut
mai departe in drumul sau, iar noi am stat pe loc si am pus-o de
mamaliga, fara apa.
Ei, mai baieti, ia amu trageti la aghioase, zise un plaies,
scaparand si dand foc unui brad.
Ce ti-i scris in frunte ti-i pus; chef si voie buna, zise celalalt
scotand o hrinca inghetata din desagi, parpalind-o pe jaratic si dan-
du-ne si noua cate-o harchina.
Si asa luneca hrinca aceea de usor pe gat, parca era unsa cu unt!
Dupa ce ne-am pus bine-rau gura la cale, ne-am covrigit imprejurul foc-
ului; si deasupra ninsoare, dedesubt udeala; pe-o parte inghetai, pe una
te frigeai, ca la vremea si locul acela. Si tot chinuindu-ne asa, era sa ne
pasca alt pacat: cat pe ce sa ne toropeasca bradul aprins, de nu baga de
seama unul dintre plaiesi. Pesemne blestemul Irinucai ne ajunsese.
In sfarsit, se face ziua si, dupa ce ne spalam cu omat si ne inchinam
dupa obiceiul crestinesc, apoi pornim cu plaiesii la deal, pe unde ne
coborasem. Ninsoarea mai incetase, si dupa multa truda am gasit dru-
mul; si hai, hai! hai, hai! catre seara am ajuns la bunicul David din
Pipirig. Si cand ne-a vazut bunica, de bucurie a si tras un bocet.
David al meu are de gand sa ma bage de vie in mormant, cu
apucaturile lui, cum vad eu. Inca ce rana-i pe dansii, sarmanii baieti!
Cum i-a mancat raia prin straini, mititeii!
Si dupa ce ne-a cainat si ne-a plans bunica, dupa obiceiul ei, si
dupa ce ne-a dat demancare tot ce avea mai bun si ne-a indopat bine,
degraba s-a dus in camara, a scos un ulcior cu dohot de mesteacan,
ne-a uns peste tot trupul din crestet pana in talpi si apoi ne-a culcat
pe cuptor la caldura. Si tot asa ne-a uns de cate doua-trei ori pe zi cu
noapte, pana ce in Vinerea-Seaca ne-am trezit vindecati tafta. Dar
pana atunci a venit si veste de la Brosteni despre stricaciunea ce
facusem, si bunicul, fara vorba, a multumit pe Irinuca cu patru gal-
beni.
Apoi, in Sambata Pastilor, m-a trimis la parinti acasa la Humulesti.
Si in ziua de Pasti am tras un Ingerul a strigat la biserica, de au ramas
toti oamenii cu gurile cascate la mine. Si mamei ii venea sa ma inghita
de bucurie. Si parintele Ioan m-a pus la masa cu dansul, si Smarandita
a ciocnit o multime de oua rosii cu mine. Si bucurie peste bucurie ve-
nea pe capul meu. Iar la Invierea a doua nu mi-a mai mers asa de bine,
caci toate fetele din sat, venind la biserica si unele din ele fiind mai
dracoase, cum au dat cu ochii de mine, le-a si bufnit rasul, si au inceput
a-mi zice: Tunsul felegunsul, tunsul felegunsul, cainii dupa dansul!
Bucuresti, 1880, septembrie
II
Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii
mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega
mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu
ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem
a merge copacel, la cuptorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam
noi, baietii, de-a mijoarca, si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si
farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie! Si,
Doamne, frumos era pe atunci, caci si parintii, si fratii si surorile imi
erau sanatosi, si casa ne era indestulata, si copiii si copilele megiesilor
erau de-a pururea in petrecere cu noi, si toate imi mergeau dupa plac,
fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!
Si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca
vantul in tulburarea sa.
Si mama, care era vestita pentru nazdravaniile sale, imi zicea cu
zambet uneori, cand incepea a se ivi soarele dintre nori dupa o ploaie
indelungata: Iesi, copile cu parul balan, afara si rade la soare, doar
s-a indrepta vremea si vremea se indrepta dupa rasul meu
Stia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, caci eram feciorul
mamei, care si ea cu adevarat ca stia a face multe si mari minunatii:
alunga nourii cei negri de pe deasupra satului nostru si abatea grindina
in alte parti, infingand toporul in pamant, afara, dinaintea usii; inchega
apa numai cu doua picioare de vaca, de se incrucea lumea de mirare;
batea pamantul, sau peretele, sau vrun lemn, de care ma paleam la
cap, la mana sau la picior, zicand: Na, na! , si indata-mi trecea dure-
rea cand vuia in soba taciunele aprins, care se zice ca face a vant si
vreme rea, sau cand tiuia taciunele, despre care se zice ca te vorbeste
cineva de rau, mama il mustra acolo, in vatra focului, si-l buchisa cu
clestele, sa se mai potoleasca dusmanul; si mai mult decat atata: oleaca
ce nu-i venea mamei la socoteala cautatura mea, indata pregatea, cu
degetul imbalat, putina tina din colbul adunat pe opsasul incaltarii
ori, mai in graba, lua funingine de la gura sobei, zicand: Cum nu se
deoache calcaiul sau gura sobei, asa sa nu mi se deoache copilasul
si-mi facea apoi cate-un benchi boghet in frunte, ca sa nu-si
prapadeasca odorul! si altele multe inca facea
Asa era mama in vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe
cat mi-aduc aminte; si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au
leganat cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam la sanu-i,
gangurind si uitandu-ma in ochi-i cu drag! Si sange din sangele ei si
carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat.
Iar intelepciunea de la Dumnezeu, cand vine vremea de a pricepe
omul ce-i bine si ce-i rau.
Dar vremea trecea cu amageli, si eu cresteam pe nesimtite, si tot
alte ganduri imi zburau prin cap, si alte placeri mi se desteptau in
suflet, si, in loc de intelepciune, ma faceam tot mai neastamparat, si
dorul meu era acum nemarginit; caci sprintar si inselator este gandul
omului, pe ale carui aripi te poarta dorul necontenit si nu te lasa in
pace, pana ce intri in mormant!
Insa vai de omul care se ia pe ganduri! Uite cum te trage pe furis
apa la adanc, si din veselia cea mai mare cazi deodata in uracioasa
intristare!
Hai mai bine despre copilarie sa povestim, caci ea singura este
vesela si nevinovata. Si, drept vorbind, acesta-i adevarul.
Ce-i pasa copilului cand mama si tata se gandesc la neajunsurile
vietii, la ce poate sa le aduca ziua de maine, sau ca-i framanta alte
ganduri pline de ingrijire. Copilul, incalecat pe batul sau, gandeste
ca se afla calare pe un cal de cei mai strasnici, pe care alearga, cu
voie buna, si-l bate cu biciul si-l struneste cu tot dinadinsul, si racneste
la el din toata inima, de-ti ia auzul; si de cade jos, crede ca l-a trantit
calul, si pe bat isi descarca mania in toata puterea cuvantului
Asa eram eu la varsta cea fericita, si asa cred ca au fost toti copiii,
de cand ii lumea asta si pamantul, macar sa zica cine ce-a zice.
Cand mama nu mai putea de obosita si se lasa cate oleaca ziua, sa
se odihneasca, noi, baietii, tocmai atunci ridicam casa in slavi. Cand
venea tata noaptea de la padure din Dumesnicu, inghetat de frig si
plin de promoroaca, noi il speriam sarindu-i in spate pe intuneric. Si
el, cat era de ostenit, ne prindea cate pe unul, ca la baba-oarba , ne
ridica in grinda, zicand: tata mare! si ne saruta mereu pe fiecare.
Iar dupa ce se aprindea opaitul, si tata se punea sa manance, noi
scoteam matele de prin ocnite si cotruta si le flocaiam si le smotream
dinaintea lui, de le mergea colbul; si nu puteau scapa bietele mate
din mainile noastre pana ce nu ne zgaraiau si ne stupeau ca pe noi.
Inca te uiti la ei, barbate, zicea mama, si le dai paiale! Asa-i?
Ha, ha! bine v-au mai facut, pughibale spurcate ce sunteti! Ca nici o
lighioaie nu se poate aciua pe langa casa de raul vostru. Iaca, daca
nu v-am sacelat astazi, faceti otrocol prin cele mate si dati la om ca
cainii prin bat. Ara! d-apoi aveti la stiinta ca va prea intreceti cu dede-
ochiul! Acus iau varga din coarda si va croiesc de va merg petecele!
Ia lasa-i si tu, mai nevasta, lasa-i, ca se bucura si ei de venirea
mea, zicea tata, dandu-ne huta. Ce le pasa? Lemne la trunchi sunt;
slanina si faina in pod este de-a volna; branza in putina, asemene;
curechi in poloboc, slava Domnului! Numai de-ar fi sanatosi sa
manance si sa se joace acum, cat is mititei; ca le-a trece lor zbur-
daciunea cand or fi mai mari si i-or lua grijile inainte; nu te teme, ca
n-or scapa de asta. S-apoi nu stii ca este-o vorba: Daca-i copil, sa se
joace; daca-i cal, sa traga; si daca-i popa, sa citeasca
Tie, omule, zise mama, asa ti-i a zice, ca nu sezi cu dansii in
casa toata ziulica, sa-ti scoata peri albi, manca-i-ar pamantul sa-i
manance, Doamne, iarta-ma! De-ar mai veni vara, sa se mai joace si
pe-afara, ca m-am saturat de ei ca de mere padurete! Cate dracarii le
vin in cap, toate le fac. Cand incepe a toca la biserica, Zahei al tau cel
cuminte fuga si el afara si incepe a toca in stative, de paraie peretii
casei si duduie ferestile. Iar stropsitul de Ion, cu talanca de la oi, cu
clestele si cu vatrarul, face o hodorogeala si un taraboi, de-ti ia au-
zul. Apoi isi pun cate-o toala in spate si cate-un coif de hartie in cap
si canta aleluia si Doamne miluieste, popa prinde peste , de te scot
din casa. Si asta in toate zilele de cate doua-trei ori, de-ti vine, cateo-
data, sa-i cosesti in bataie, dac-ai sta sa te potrivesti lor.
Poi da, mai femeie, tot esti tu bisericoasa, de s-a dus vestea;
incaltea ti-au facut si baietii biserica aici pe loc, dupa cheful tau, macar
ca-ti intra biserica in casa, de departe ce-i De-amu puneti-va pe facut
privigheri de toata noaptea si parascovenii cate va place, mai baieti;
daca vi-i voia sa va dea ma-ta in toate zilele numai colaci de cei unsi
cu miere de la Patruzeci de sfinti si coliva cu miez de nuca.
Ei, apoi! minte ai, omule? Ma miram eu, de ce-s si ei asa de
cuminti, mititeii; ca tu le dai nas si le tii hangul. Ia priveste-i cum
stau toti treji si se uita tinta in ochii nostri, parca au de gand sa ne
zugraveasca. Ian sa-i fi sculat la treaba, s-apoi sa-i vezi cum se co-
desc, se dramboiesc si se sclifosesc, zise mama. Hai! la culcat, baieti,
ca trece noaptea; voua ce va pasa, cand aveti demancare sub nas!
Si dupa ce ne culcam cu totii, noi, baietii, ca baietii, ne luam la
harjoana, si nu puteam adormi de incuri, pana ce era nevoita biata
mama sa ne faca musai cate-un surub, doua prin cap si sa ne dea
cateva tapangele la spinare. Si tata, saturandu-se cateodata de atata
halagie, zicea mamei:
Ei, taci, taci! ajunga-ti de-amu, herghelie! Stiu ca doar nu-s babe,
sa chiroteasca din picioare!
Insa mama ne mai da atunci cateva pe deasupra, si mai indesate, zicand:
Na-va de cheltuiala, ghiavoli ce sunteti! Nici noaptea sa nu ma
pot odihni de incotele voastre?
Si numai asa se putea linisti biata mama de raul nostru, biata sa
fie de pacate! S-apoi socotiti ca se mantuia numai cu-atata? Ti-ai gasit!
A doua zi dis-dimineata le incepeam din capat; si iar lua mama nanasa,
din coarda, si iar ne jnapaia, dar noi parca bindiseam de asta? Vor-
ba ceea: Pielea rea si rapanoasa ori o bate, ori o lasa.
Si cate nu ne venea in cap, si cate nu faceam cu varf si indesate,
mi-aduc aminte de parca acum mi se intampla.
Mai pasa de tine minte toate cele si acum asa, daca te slujeste
capul, bade Ioane.
La Craciun, cand taia tata porcul si-l parlea, si-l oparea, si-l inve-
lea iute cu paie, de-l innadusa, ca sa se poata rade mai frumos, eu
incalecam pe porc deasupra paielor si faceam un chef de mii de lei,
stiind ca mie are sa-mi dea coada porcului s-o frig si besica s-o umplu
cu graunte, s-o umflu si s-o zuraiesc dupa ce s-a usca; s-apoi vai de
urechile mamei, pana ce nu mi-o spargea de cap!
Si, sa nu-mi uit cuvantul! Odata, la un Sfantul Vasile, ne prindem
noi vro cativa baieti din sat sa ne ducem cu plugul; caci eram si eu
marisor acum, din pacate. Si in ajunul Sfantului Vasile toata ziua am
stat de capul tatei, sa-mi faca si mie un buhai ori, de nu, batar un
harapnic.
Doamne, ce harapnic ti-oi da eu, zise tata de la o vreme. N-ai
ce manca la casa mea? Vrei sa te busasca cei nandralai prin omat?
Acus te descalt!
Vazand eu ca mi-am aprins paie-n cap cu asta, am sterpelit-o de-
acasa numai cu besica cea de porc, nu cumva sa-mi ia tata ciubotele
si sa raman de rusine inaintea tovarasilor. Si nu stiu cum s-a intam-
plat, ca nici unul din tovarasi n-avea clopot. Talanca mea era acasa,
dar ma puteam duce s-o iau? In sfarsit, facem noi ce facem si sclipu-
im de colè o coasa rupta, de ici o carceie de tanjala, mai un vatrar cu
belciug, mai besica cea de porc a mea, si, pe dupa toaca, ne pornim
pe la case. S-o luam noi de la popa Oslobanu, tocmai din capul satu-
lui din sus, cu gand sa umblam tot satul Cand colo, popa taia lemne
la trunchi afara si, cum a vazut ca ne asezam la fereastra si ne pregatim
de urat, a inceput a ne trage cateva nasteri indesate si a zice:
De-abia s-au culcat gainile, si voi ati inceput? Ia stati oleaca,
blestematilor, sa va dau eu!
Noi, atunci, am parlit-o la fuga. Iar el, zvarr! cu o scurtatura in
urma noastra, caci era om hursuz si paclisit popa Oslobanu. Si din
spaima ceea, am fugit noi mai jumatate de sat inapoi, fara sa avem
cand ii zice popii: Drele pe podele si bureti pe pereti; cate pene pe
cucosi, atatia copii burduhosi , cum obicinuiesc a zice plugarii pe la
casele ce nu-i primesc.
Mai, al dracului venetic si ceapcan de popa! zicem noi, dupa ce
ne adunam toti la un loc, inghetati de frig si speriati. Cat pe ce era sa
ne ologeasca boaita cea indracita, vedea-l-am dus pe nasalie la biser-
ica Sfantului Dumitru de sub cetate, unde slujeste; curat Uciga-l-cru-
cea l-a colacit sa vie si sa-si faca budihacea casa la noi in sat. .er-
easca Dumnezeu sa fie preotii nostri asa, ca nu te-ai mai infrupta cu
nimica de la biserica in vecii vecilor! Si pana-l mai menim noi pe popa,
pana-l mai boscorodim, pana una alta, amurgeste bine.
Ei, amu, ce-i de facut? Hai sa intram ici, in ograda asta, zise
Zaharia lui Gatlan, ca ne trecem vremea stand in mijlocul drumului.
Si intram noi la Vasile-Anitei si ne asezam la fereastra dupa obi-
cei. Dar parca naiba vrajeste: cela nu suna coasa, ca-i e frig; celuia
ca-i ingheata mainile pe carceie; varu-meu Ion Mogorogea, cu vatrarul
subsuoara, se punea de pricina ca nu ura, si numa-ti crapa inima-n
tine de necaz!
Ura tu, mai Chiriece, zic eu lui Goian; si noi, mai Zaharie, sa
pufnim din gura ca buhaiul; iar istialalti sa strige: hai, hai!
Si-odata si incepem. Si ce sa vezi? Unde nu se ia hapsana de nev-
asta lui Vasile-Anitei cu cociorva aprinsa dupa noi, caci tocmai atunci
tragea focul, sa dea colacii in cuptor.
Vai, aprinde-v-ar focul, sa va aprinda! zise ea, burzuluita gro-
zav; dar cum se cheama asta? In obrazul cui v-a invatat!
Atunci noi, la fuga, baieti, mai dihai decat la popa Oslobanu Dar
bun pocinog a mai fost s-aista, zicem noi, oprindu-ne in rascrucile
drumului din mijlocul satului, aproape de biserica. Inca una-doua de
aiestea, si ne scot oamenii din sat afara ca pe niste laiesi. Mai bine sa
mergem la culcare . Si dupa ce ne arvonim noi si pe la anul, cu
juramant, sa umblam tot impreuna, ne-am despartit unul de altul,
rabegiti de frig si hamesiti de foame, si hai fiecare pe la casa cui ne
are, ca mai bine-i pare. Si iaca asa ne-a fost umblarea cu plugul in
anul acela.
D-apoi cu smantanitul oalelor, ce calamandros faceam!
Cand punea mama laptele la prins, eu, fie post, fie caslegi, de
pe-a doua zi si incepeam a linchi grosciorul de pe deasupra oalelor;
si tot asa in toate zilele, pana ce dam de chisleag. Si cand cauta mama
sa smantaneasca oalele, smantaneste, Smaranda, daca ai ce
Poate c-au luat strigoaicele mana de la vaci, mamucai, ziceam
eu, sezand inchincit si cu limba scoasa afara dinaintea mamei, jos
langa oale.
Doamne, prinde-l-voi strigoiul cela odata la oala cu smantana,
zicea mama, uitandu-se lung la mine, s-apoi las ! Nanasa din grinda
are sa-i stie de stire, de nu l-or putea scoate din mana mea tot neam-
ul strigoilor si al strigoaicelor din lume! Se cunoaste el strigoiul,
care a mancat smantana, de pe limba Urat mi-a fost in viata mea
omul viclean si lingau, drept sa-ti spun, dragul mamei! Si sa stii de la
mine ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtisag, fie lucru de
purtat, fie de-a mancarii, fie ori de ce-a fi.
Ei, apoi! unde-o plesneste mama si unde crapa! zic eu in gandul meu,
ca doar tot nu eram asa de prost pana pe-acolo, sa nu pricep atata lucru.
D-apoi cu mos Chiorpec ciubotarul, megiesul nostru, ce necaz
aveam! Ba adica, drept vorbind, el avea necaz cu mine; caci una-doua,
ma duceam la om si-l tot sucaleam sa-mi dea curele, ca sa-mi fac bici.
Si cele mai de multe ori gaseam pe mos Chiorpec rabuind ciubotele
cu dohot de cel bun, care facea pielea cum ii bumbacul. Si daca ve-
dea omul si vedea ca nu se poate descotorosi de mine cu vorbe, ma
lua frumusel de barbie cu mana stanga, iar cu cea dreapta muia
felestiocul in strachina cu dohot si-mi tragea un pui de rabuiala ca
aceea pe la bot, de-i bufnea rasul pe toti ucenicii din ciubotarie. Si
cand imi da drumul, ma duceam tot intr-o fuga acasa la mama,
plangand si stupind in dreapta si in stanga.
Uite, mama, Chiorpecul dracului, ce mi-a facut!
Doamne, parca l-am invatat eu, zicea mama, cu parere de bine;
am sa-l cinstesc, zau asa, cand l-oi intalni; ca sezi lipca unde te duci
si scoti sufletul din om cu obrazniciile tale, usernic ce esti!
Daca auzeam asa, ma spalam binisor pe la gura si-mi cautam de
nevoie Si cum uitam ciuda, fuga iar la mos Chiorpec dupa curele!
Si el, cand ma vedea intrand pe usa, imi zicea cu chef: He, he! bine-
ai venit, nepurcele! Si iar ma rabuia, facandu-ma de ras; si eu iar
fugeam acasa, plangand, stupind si blestemandu-l. Si mama avea un
chin cu mine din pricina asta
Of! De-ar veni iarna, sa te mai dau odata la scoala undeva,
zicea mama, si sa cer dascalului sa-mi dea numai pielea si ciolanele
de pe tine.
Odata, vara, pe-aproape de Mosi, ma furisez din casa si ma duc,
ziua miaza-mare, la mos Vasile, fratele tatei cel mai mare, sa fur niste
cirese; caci numai la dansul si inca la vro doua locuri din sat era cate-
un cires varatic, care se cocea-palea de Duminica Mare. Si ma chitesc
eu in mine, cum s-o dau, ca sa nu ma prinda. Intru mai intai in casa
omului si ma fac a cere pe Ioan, sa ne ducem la scaldat.
Nu-i acasa Ion, zise matusa Marioara; s-a dus cu mosu-tau Va-
sile sub cetate, la o chiua din Codreni, s-aduca niste sumani.
Caci trebuie sa va spun ca la Humulesti torc si fetele si baietii,
si femeile si barbatii; si se fac multe giguri de sumani, si lai, si de
noaten, care se vand si panura, si cusute; si acolo, pe loc, la ne-
gustori armeni, veniti inadins din alte targuri: .ocsani, Bacau, Ro-
man, Targu-.rumos, si de pe aiurea, precum si pe la iarmaroace
in toate partile. Cu asta se hranesc mai mult humulestenii, razesi
fara pamanturi, si cu negustoria din picioare: vite, cai, porci, oi,
branza, lana, oloi, sare si faina de papusoi; sumane mari, genun-
chere si sardace; itari, bernevici, camesoaie, laicere si scorturi
inflorite; stergare din borangic alese, si alte lucruri, ce le duceau
lunea in targ de vanzare, sau joia pe la manastirile de maice, carora
le vine cam peste mana targul.
Apoi dar, mai ramai sanatoasa, matusa Marioara! vorba de din-
ioarea; si-mi pare rau ca nu-i varul Ion acasa, ca tare-as fi avut placere
sa ne scaldam impreuna Dar in gandul meu: Stii c-am nimerit-o?
bine ca nu-s acasa; si, de n-ar veni degraba, si mai bine-ar fi!
Si, scurt si cuprinzator, sarut mana matusei, luandu-mi ziua buna,
ca un baiat de treaba, ies din casa cu chip ca ma duc la scaldat, ma
supuresc pe unde pot si, cand colo, ma trezesc in ciresul femeii si
incep a carabani la cirese in san, crude, coapte, cum se gaseau. Si
cum eram ingrijit si ma sileam sa fac ce-oi face mai degraba, iaca
matusa Marioara, c-o jordie in mana, la tulpina ciresului.
Dar bine, ghiavole, aici ti-i scaldatul? zise ea, cu ochii holbati
la mine; coboara-te jos, talharule, ca te-oi invata eu!
Dar cum sa te cobori, caci jos era prapadenie! Daca vede ea si
vede ca nu ma dau, zvarr! de vro doua-trei ori cu bulgari in mine,
dar nu ma chiteste. Apoi incepe a se aburca pe cires in sus, zicand:
Stai, mai porcane, ca te captuseste ea, Marioara, acus! Atunci eu
ma dau iute pe-o creanga, mai spre poale, si odata fac zup! in niste
canepa, care se intindea de la cires inainte si era cruda si pana la
brau de nalta. Si nebuna de matusa Marioara, dupa mine, si eu fuga
iepureste prin canepa, si ea pe urma mea, pana la gardul din fundul
gradinii, pe care neavand vreme sa-l sar, o cotigeam inapoi, iar prin
canepa, fugind tot iepureste, si ea dupa mine pana-n dreptul ocolului
pe unde-mi era iar greu de sarit; pe de laturi iar gard, si harsita de
matusa nu ma slabea din fuga nici in ruptul capului! Cat pe ce sa
puna mana pe mine! Si eu fuga, si ea fuga, si eu fuga, si ea fuga,
pana ce dam canepa toata palanca la pamant; caci, sa nu spun min-
ciuni, erau vro zece-douasprezece prajini de canepa, frumoasa si deasa
cum ii peria, de care nu s-a ales nimica. Si dupa ce facem noi
trebusoara asta, matusa, nu stiu cum, se incalceste prin canepa, ori
se impiedica de ceva, si cade jos. Eu, atunci, iute ma rasucesc intr-un
picior, fac vro doua sarituri mai potrivite, ma azvarl peste gard, de
parca nici nu l-am atins, si-mi pierd urma, ducandu-ma acasa si fiind
foarte cuminte in ziua aceea.
Dar mai in deseara, iaca si mos Vasile, cu vornicul si paznicul,
striga pe tata la poarta, ii spun pricina si-l cheama sa fie de fata cand
s-a ispasi canepa si ciresele caci, drept vorbind, si mos Vasile era un
carpanos s-un pui de zgarie-branza, ca si matusa Marioara. Vorba ceea:
A tunat si i-a adunat . Insa degeaba mai clampanesc eu din gura:
cine ce are cu munca omului? Stricaciunea se facuse, si vinovatul
trebuia sa plateasca. Vorba ceea: Nu plateste bogatul, ci vinovatul .
Asa si tata: a dat gloaba pentru mine, si pace buna! Si dupa ce-a ven-
it el rusinat de la ispasa, mi-a tras o chelfaneala ca aceea, zicand:
Na! satura-te de cirese! De-amu sa stii ca ti-ai mancat liftiria de
la mine, spanzuratule! Oare multe stricaciuni am sa mai platesc eu
pe urma ta?
Si iaca asa cu ciresele; s-a implinit vorba mamei, sarmana, iute si
degraba: Ca Dumnezeu n-ajuta celui care umbla cu furtisag . Insa
ce ti-i buna pocainta dupa moarte? D-apoi rusinea mea, unde o pui?
Mai pasa de da ochi cu matusa Marioara, cu mos Vasile, cu varul Ion
si chiar cu baietii si fetele din sat; mai ales duminica la biserica, la
hora, unde-i frumos de privit, si pe la scaldat, in Cierul Cucului, unde
era batelistea flacailor si a fetelor, doriti unii de altii, toata saptamana,
de pe la lucru!
Ma rog, mi se dusese buhul despre pozna ce facusem, de n-aveai
chip sa scoti obrazul in lume de rusine; si mai ales acum, cand se
ridicasera cateva fete frumusele in sat la noi si incepuse a ma scor-
moli si pe mine la inima. Vorba ceea:
Mai Ioane, dragi ti-s fetele?
Dragi!
Dar tu lor?
Si ele mie!
Insa ce-i de facut? S-a trece ea si asta; obraz de scoarta, si las-
o moarta-n papusoi, ca multe altele ce mi s-au intamplat in viata,
nu asa intr-un an, doi si deodata, ci in mai multi ani si pe rand, ca
la moara. Si doar ma si feream eu, intr-o parere, sa nu mai dau
peste vro pacoste, dar parca naiba ma impingea, de le faceam atun-
ci cu chiuita.
Si tocmai-mi-te! Indata dupa cea cu ciresele, vine alta la rand.
Ma trezeste mama intr-o dimineata din somn, cu vai-nevoie, zican-
du-mi: Scoala, duglisule, inainte de rasaritul soarelui; iar vrei sa te
pupe cucul armenesc si sa te spurce, ca sa nu-ti mearga bine toata
ziua? Caci asa ne amagea mama cu o pupaza care-si facea cuib, de
multi ani, intr-un tei foarte batran si scorburos, pe coasta dealului, la
mos Andrei, fratele tatei cel mai mic. Si numai ce-o auzeai vara: Pu-
pu-pup! Pu-pu-pup! dis-dimineata, in toate zilele, de vuia satul. Si
cum ma scol, indata ma si trimite mama cu demancare in tarina, la
niste lingurari ce-i aveam tocmiti prasitori, tocmai in Valea-Seaca,
aproape de Topolita. Si pornind eu cu demancarea, numai ce si aud
pupaza cantand:
Pu-pu-pup! pu-pu-pup! pu-pu-pup!
Eu, atunci, sa nu-mi caut de drum tot inainte? ma abat pe la tei, cu
gand sa prind pupaza, caci aveam grozava ciuda pe dansa: nu numaid-
ecat pentru pupat, cum zicea mama, ci pentru ca ma scula in toate zilele
cu noaptea-n cap din pricina ei. Si cum ajung in dreptul teiului, pun
demancarea jos in carare pe muchea dealului, ma sui incetisor in tei care
te adormea de mirosul florii, bag mana in scorbura, unde stiam, si no-
rocul meu! gabuiesc pupaza pe oua si zic plin de multumire: Taci,
lelita, ca te-am captusit eu! ii mai pupa tu si pe dracul de-acum! Si cand
aproape sa scot pupaza afara, nu stiu cum se face, ca ma spariu de creasta
ei cea rotata, de pene, caci nu mai vazusem pupaza pana atunci, si-i dau
iar drumul in scorbura. Si cum stam eu acum si ma chiteam in capul
meu ca sarpe cu pene nu poate sa fie, dupa cum auzisem, din oameni,
ca se afla prin scorburi cateodata si serpi, unde nu ma imbarbatez in
sine-mi si iar bag mana sa scot pupaza pe ce-a fi; dar ea, sarmana,
se vede ca se mistuise de frica mea prin cotloanele scorburii, undeva,
caci n-am mai dat de dansa nicaieri; parca intrase in pamant. Mai! ana-
poda lucru s-aista! zic eu inciudat, scotand caciula din cap si tuflind-o in
gura scorburii. Apoi ma dau jos, caut o lespede potrivita, ma sui cu dan-
sa iar in tei, imi iau caciula si in locul ei pun lespedea, cu gand c-a iesi ea
pupaza de undeva pana m-oi intoarce eu din tarina. Dupa aceea ma dau
iar jos si pornesc repede cu demancarea la lingurari Si oricat oi fi mers
eu de tare, vreme trecuse la mijloc doar, cat am umblat horhaind cine
stie pe unde si cat am bojbait si mocosit prin tei, sa prind pupaza, si
lingurarilor, nici mai ramane cuvant, li se lungise urechile de foame
asteptand. S-apoi, vorba ceea: Tiganului, cand i-e foame, canta; boierul
se primbla cu mainile dinapoi, iar taranul