| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Echinox de Magda Isanos Acum cea mai inalta zi a echinoxului se trezi. Aur era si miere-n toate cele; pe fundul florilor grele adormeau bondarii, albinile, arborii isi uitau radacinile, clatinandu-se-n ceru-nsorit si-n apele c-un suflet linistit. Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
PRIVIGHETOAREA
|
|||
|
Vezi toate poeziile din albumul Povesti
|
|||
|
— Ce ai, nene Iorgule? Parca ai fi suparat. — E! — Ba nu zau, ti s-a intamplat ceva? — Mi s-a intamplat o ticalosie Nici nu stiu cum sa-ti spui Stiti ca prin fundul curtii mele trece iazul morilor. Cand n-am ce face, dau cu undita la peste. Am acolo, in stanga scarii (c-am facut o scara pentru scaldat), o adancatura, in care arunc in toate serile cate o bucata de mamaliga ori cate un pumn de grau fiert: nada la peste Si uneori, cand e apa merie, mai ales acuma primavara, se da bine si prinz nu cine stie ce pesti mari, dar in sfarsit: cleni, mrene Am prins de multe ori si mai maricei — asa, cat un cutit de masa obisnuit Tu nu esti pescar; n-ai dat cu undita niciodata E pacat La mine, acolo, e frumos de tot: o umbra deasa si racoroasa, si apa aia care curge lin printre salcii pletoase Sa vii o data sa vezi Acum, eu am undite sistematice, de se strang, se fac baston; dar aici in iaz nu le intrebuin- tez, ca prea sunt lungi Iau cate o nuia de alun, ii pun ata, plumb si carlig, si gata; iar cand plec de acolo, infasor ata pe nuia si o bag intr- un tufis de rachita. In tufisurile astea si in salciile de pe marginea iazului vin privighetori si canta toata noaptea Foarte de multe ori, cand stau linistit la pescuit, vin saracele pana langa mine, aproape de tot, sa le prinzi cu mana, parca ar fi oarbe: umbla dupa oua de furnici si dupa rame Ce e azi? Joi. Alaltaseara, marti, a venit pe la noi capitanul Delescu cu nevasta-sa si am stat cu totii in pridvor sa le ascultam. Nu canta una, cantau zece, cincisprezece; rasuna tot zavo- iul Si cum era o luna ca ziua si mirosea liliacul am petrecut o seara sa-l intrebi pe el Mai ales una, chiar in gradina la mine, intr-o salcie pletoasa, canta Doamne, Dumnezeule! De cate ori incepea, facea intr-un fel nou. Inca Victorita, nevasta capitanului, luase un condei sa insemne cu vorbe toate felurile de sunete pe care le scotea. Uneori facea: fi, fi, fi, tiha! tiha! tiha! chiau! chiau! chiau! clings! iar cand ispravea intr-o cascada de triluri, zau daca nu-ti venea s-o aplauzi ca pe-o primadona Si din crina ii raspundeau altele si altele Frumoasa seara am petrecut, n-am s-o uit niciodata! Si ne intrebam cu totii, daca o fi adevarat ca toate vietuitoarele de pe pamant se trag dintr-o tulpina si ca s-au deosebit unele de altele numai silite de imprejurarile deosebite prin care au trecut — ce fel de imprejurari au fost alea, care au putut sili privighetoarea sa ajunga sa cante asa, iar carsteiul bunaoara sa haraie, ca un ceasornic de buzunar cand il intorci? Mare taina! E! Pe la douasprezece ne-au plecat musafirii, iar nevasta capitanului, dupa ce ne-a zis noua “Buna-seara”, a facut bezele inspre salcia pletoasa, strigand: “La revedere, puica, pe mane seara!” Si au venit si aseara; dar in salcie nu mai canta privighetoarea Se auzea in zavoi, dincolo peste iaz, o multime; aici insa nu Ne gandeam ca poate si-a gasit sotia si s-o fi dus dupa ea in zavoi; si ne sileam s-o recunoastem de pe cantec; dar, ori ca era prea departe si nu puteam deosebi toate sunetele, ori ca nu canta toate la fel; dar lucru hotarat, lipsea un sunet; n-auzeam pe niciuna facand: clings! Nu-l auzeam si sa vezi de ce Azi-dimineata, neavand treaba, ma cobor la garla. Lasasem in ajun undita acolo intr-un tufis O caut: nimic. Zic: sa stii ca mi-a furat-o cineva. Cand ma uit mai bine, o vaz mai departe pe jos. Dau s-o ridic: ata desirata de pe bat si incurcata in rachita. Ma iau dupa fir si ce sa vaz? Parca si acuma mi se sfasie inima Lasasem rama in carligul unditei; si biata privighetoare, umbland dupa deman- care, a inghitit carligul! Saracuta! Cat trebuie sa se fi zbatut, cat trebuie sa se fi chinuit! Acum sta moarta, cu aripioarele intinse, iar pe ochisorii ei, ca doua margele negre, napadisera furnicile Pre legea mea! Sunt asa intamplari absurde care-ti tulbura mintea, iti zdruncina credinta Auzi dumneata moarta: cu carligul infipt in gusulita aia, care scotea sunetele alea dumnezeiesti! Auzi dumneata cum am rasplatit eu pasarica nevinovata, pentru ca ne desfatase cu viersul ei! Cand ma gandesc, imi vine nebunie; dar ce nebunie! Ah! ochisorii aia negri pe care napadisera furnicile! |
|||
Pune poezia PRIVIGHETOAREA pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |