Si cand ingheata marea si Istrul, cand zapezi
Se-ntind pe tot cuprinsul, barbari pornesc gramezi
Pe iutii cai, si-arunca cumplitele sageti,
Si-i cotropesc barbarii pe pamantenii geti.
E glia pustiita, caci pamintenii fug !
Le iau barbarii piinea si vita de la jug !
Le iau pina si carul ce scirtiie neuns
Si tot ce-aduna getul sarman, si nu-i de-ajuns !
Cei prinsi se uita-n urma, din lantu-ngrozitor,
Spre tarina sarmana si spre caminul lor.
Si unii caid, cand repezi, ca vijelia, vin
Sageti incirligate dospite foi venin !
Si nimicesc barbarii tot ce nu iau pe loc !
Si trece prin colibe mistuitorul foc !
Adeseori si-n timpul destul de linistit,
De groaza lor ogorul ramine-ntelenit !
Nu stii de unde vine si cflnd acest puhoi ;
Ogoarele sint toate paragina la noi !
Nu stau pe vita struguri pietrosi si buni de prazi,
Nu clocoteste mustul imbatator prin cazi,
Si nu se afla poame ! Acontiu,-n adevar,
Degeaba, pentru mindra ai cauta un mar !
Nici frunze nu-«, nici arbori pe-aici nu s-a gasit !
Si nu-l ipoftesc aicea pe omul fericit .
|