Nenorocitule de tine, fara margini,
Usuca-ți slava pe prevaz
Și pleaca-ți fruntea spre mulțime,
Ca-i turba mintea de necaz.
Chiar nu vezi negrul de pe mine
Și viermi flamanzi de trupul meu?!
Privirea ta - oglinda sparta
Cu partea dinspre robul tau.
Ești inarmat si ma ucide
Dorința ta cu colți corupți -
S-apuci, sa tragi, sa-mi rupi din pita;
Nimic sa-mi lași si sa ma uiți.
Mi-ai prins catușe la picioare
Ca pasul sa-l tot bat pe loc.
De-i frig, de ploua, de ma ninge,
In tarna-mi sfanta sa ma-ntorc.
Și unde sa-mi mai plang povestea,
La rasarit ori la apus?
Ca-și trag toți cușmele pe creștet;
Au fost, vor fi, acuma nu-s.
Rușine, tu, calau de strada
Cu miezu-ți gol și minți deșarte.
Ai moștenit istorii brave,
Tu lași in urma-ti pagini moarte.
Autor: Rodica (Rada) Burdila |