Radu Boureanu
Nastere: 9 martie 1906, Bucuresti
Deces: 5 septembrie 1997, Bucuresti
Fiul prozatorului Eugen Boureanul, Radu Boureanu s-a nascut in Bucuresti la 9 martie 1906.
Urmeaza cursurile primare si liceale in Capitala, de asemenea Academia de Muzica si Arta Dramatica. Spirit artistic polivalent, se manifesta ca pictor, fiind premiat la saloanele de pictura din anii 1942 si 1947, practica actoria, intre anii 1929-1931 si 1945-1947, ultima data pe scena Teatrului National.
Ramane insa, de-a lungul timpului, un slujitor fidel si permanent al literaturii, manifestandu-se constant ca poet, prozator, dramaturg, publicist, traducator.
Dupa debutul cu versuri, in revista "Adevarul literar" din 1927, poetul face intens publicistica, fiind mereu prezent in paginile revistelor de cultura: "Azi", "Miscarea literara", "Universul literar", "Flamura" (din Craiova), "Bilete de papagal", "Romania literara", "Revista romana". Mai tarziu, va colabora la "Flacara", "Convorbiri literare"si mai ales la "Viata Romaneasca", al carei redactor sef este incepand din iulie 1967 pana in 1974. in 1949 primeste Premiul de Stat pentru poezie, in 1965 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru dramaturgie (pentru piesa Satul fara dragoste), in 1967 Premiul "George Cosbuc" al Academiei pentru volumul de poezii Cheile somnului, iar in 1985 Marele Premiu pentru poezie al Uniunii Scriitorilor.
Volumul de debut al lui Radu Boureanu, Zbor alb (1932), determina buna parte din criticii literari ai timpului sa-l considere printre ultimii reprezentanti ai poeziei traditionaliste. Criticul literar Eugen Lovinescu observa insa ca lirica sa trada "o elegie armonizata in tonuri infranate si minore in surdina sentimentala, pe fond insa alb, senin, eterat". Componentele esentiale ale creatiei sale, insumate aici, se vor pastra si in lirica de mai tarziu, chiar daca uneori poetul va incerca registrul grav al elegiilor si al cantecelor antirazboinice, latura supracomuna si inflationista a "cantecului proletar", fluiditatea rarefiata a liricii erotice sau propensiunea, manifestata mai ales in ultimele volume, catre latura reflexiv-con-ceptuala a poeziei, cautand versul gnomic, memorabil si generalizator. Poetul ramane - certa sinestezie artistica - si un pictural, armonizand toate acestea printr-o nota comuna, pe care criticul literar Perpessicius o fixa astfel: "aceaprezenta a misterului, care invaluie totul, oameni si peisagii, si le acorda de tot atatea ori un caracter lunatic sau, mai corect, lunar. Ceva din vraja, din balsamul dar si din nelinistea efluviilor selenare staruie in viziunile poetice ale d-lui Radu Boureanu."
Volume de versuri:
Zbor alb, Bucuresti, Colectia Azi, 1932;
Golful sangelui, Bucuresti, F.P.L.A., 1936;
Cai de apocalips, Bucuresti, Editura Contemporana, 1939;
Sangele popoarelor, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1948;
Umbra stelelor, editie reuospectiva, Bucuresti, E.S.P.L.A., 1957;
Moartea morilor de vant, Bucuresti, E.P.L., 1961;
Vioara cosmica, Bucuresti, E.P.L., 1962;
Inima desenata, Bucuresti, E.P.L., 1964;
Cheile somnului, Bucuresti, E.P.L., 1967;
Solara noapte, antologie lirica retrospectiva, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Piramidele frigului, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Mainile orelor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971;
Ce ora e in lume?, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1973; Planeta nebunilor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1979;
La Nord de Aldebaran, Bucuresti, Editura Eminescu, 1981;
Frumusetile oarbe, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1982; Albastra umbra a tristetii, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1986;
Dulce uragan, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1989.
Colina calvarului a aparut in volumul Mainile orelor, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971.
Timpul nedurerii a aparut in volumul La Nord de Aldebaran, Bucuresti, Editura Eminescu, 1981.
Citeste si:
|
|
