Infasoara-te, infasoara-te iedera
De aur pe trunchiul bradului meu
Cand vor bate furtuni leganandu-ma greu.
Calda sa sui pe scoarta asprita de ani,
Spre inima, spre frunte rotind in spirala
Si despletindu-te in varf, pe bradul meu sa pui beteala
Strange-te pe scoarta mea, adanceste-ti urmele; Sa dormi, sa traiesti in jgheabul ce mi-ai sapat in carne, Ca serpii lui Laocoon imi sunt radacinile; Furtunile anilor nu vor putea sa ne rastoarne, Privind catre cer vom vedea, cand sub crengi
auzi-vom jivinele, Cum norii isi plimba pe pajistea cerului turmele.
Si daca o data voi fi doborat de secure, Sub trasnet urland, cazand sub coada lui de balaur, Sa-mi strangi mai tare trunchiul, iedera de aur Si cand vom putrezi intinsi in tufele de mure, Vom auzi balada brazilor pe aripi colindata Cantandu-ne iubirea si moartea inclestata.
|