Acesta-i veacul meu. Acesta-i cerul, aceasta-i mana mea care zvacneste ca o actinie. E cer oceanul, Acest ocean al lacrimii sarate;
aceasta-i mana mea care se zbate ca o actinie. Acesta-i veacul, -e veacul meu sau timpul
nedurerii, al nedurerii ca nimic nu doare in acest ocean care e cerul, unde ca o actinie se
zbate aceasta mana care nu sugruma gatlejuri moi de lebede ciudate uitate in poemul
stramb de luna, in timpu-n care rod dadea durerea?
|