Radu Cārneci
Nastere: 14 februarie 1928 in satul Valea lui Lal, comuna Pardosi, Vrancea
Deces: ?
S-a nascut la 14 februarie 1928 in satul Valea lui Lal, comuna Pardosi, din tinutul Vrancei.
Absolva liceul "Regele Ferdinand" din Ramnicu Sarat; face studii superioare la Facultatea de Silvicultura din Brasov (1954) si la Academia de Studii Psihologice si Sociale din Bucuresti.
A lucrat un timp ca inginer silvic, apoi, rand pe rand, director al Centrului de creatie folclorica, presedinte al Comitetului regional Bacau de cultura si arta. in 1964 fondeaza in urbea moldava revista de cultura "Ateneu", pe care o conduce, ca redactor-sef pana in 1972, data in care devine secretar al Uniunii Scriitorilor din Romania. Din 1978 pana in 1990 a condus sectia de literatura si arta a saptamanalului "Contemporanul". A debutat cu poezie in 1950 in revista "Tanarul scriitor".
A dus o vie activitate literara, publicand in revistele vremii poeme, traduceri, cronici literare si artistice, note de calatorie.
Critica literara a identificat indeobste trei etape ale devenirii lirice a creatiei lui Radu Carneci. O prima etapa, cuprinzand mai ales poezia de inceputuri, se caracterizeaza printr-o luminoasa vitalitate de un puternic naturism. O a doua etapa preia temele de dragoste si ale miturilor mediteraneene si orientale. intr-o a treia etapa, de deplina exprimare lirica, poetul adanceste marile teme ale iubirii, existentei si mortii, imbracate de obicei in hlamida regala a sonetului sau rondo-sonetului (inventie formala ce-i apartine), tinzand spre perfectiunea expresiei. Este un exceptional rapsod al iubirii, realizand o adevarata monografie a sentimentului, dezvaluindu-se "senzual si ceremonios, discursiv si melodramatic, spontan si necenzurat", un "pasional involburat si un senzorial deghizat in pretiozitati" (Petru Poanta). Criticul literar Radu Enescu subliniaza: "Poezia lui Radu Carneci a restaurat dragostea la rangul de superioara instanta si de principiu cosmic. Amestec rafinat de sensibilitate si inteligenta artistica, de virtuozitate de orfevru si de inspiratie tumultuoasa, precum si de incredere ilimitata in puterea Cuvantului, aceasta opera va dainui".
Volume de versuri:
Noi si soarele, Bucuresti, E.P.L., 1963;
Orga si iarba, Bucuresti, E.P.L., 1966;
Umbra femeii, Bucuresti, Editura Tineretului, 1968;
Iarba verde, acasa, Bucuresti, E.P.L., 1968;
Centaur indragostit, Bucuresti, E.P.L., 1969;
Gradina informa de vis, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1970;
Cantand intr-un arbore, Iasi, Editura Junimea, 1971;
Oracol deschis, Bucuresti, Editura Eminescu, 1971;
Banchetul, Cluj, Editura Dacia, 1973;
Cantarea cantarilor, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1973;
Heraldica iubirii, Bucuresti, Editura Eminescu, 1975;
Nobila stirpe, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1976;
Temerile lui Orfeu, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1978;
Un spatiu de dor, Bucuresti, Editura Albatros, 1980;
Timpul judecator, Bucuresti, Editura Eminescu, 1982;
Sonete, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1983;
Pasarea de cenusa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1986;
Clipa eterna, editie selectiva, in colectia "Poeti romani contemporani" Bucuresti, Editura Eminescu, 1988.
Poeziile Sonetul XCVI, Isis. Invocatie tarzie, Un vis si Dincolo de dincolo au aparut in volumul Pasarea de cenusa, Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1986.
Citeste si:
|
|
