In brazi, in paltini, in stejari
eu am parinti si frati si neamuri.
Nu frunza tremura pe ramuri,
ci numai ochia adanci si mari.
Toti dacii de la radacina
ard in molizi, sub largi cununi.
Pe cer, cu varfuri de goruni,
scriu uricarii, cu lumina.
In frasin, ca-ntr-un vechi altar,
slujeste inca un vladica.
In creanga darza se ridica
o mana aspra de plugar.
Iobagii cresc din razvratire
in fagi, alaturi de plaiesi.
Cate-un bunic, cate-un unches
aud in orice plop subtire.
Zugravi de vis ori octoih
soptesc prin scorburi catre seara,
langa poeti care-naltara
din flacari lacrima de stih . . .
Si eu totuna cu strabunii
in cel de maine, cel de azi,
voi murmura in ulmi si brazi,
cu toate fosnetele lunii.
|