Trei insi beau, noaptea, intr-un han. Fumega, lampa, in tavan. Vant nordic, urla-n baragan!
Si unu-a zis cu glas sticlos: Mi-e visul viermuit in os Cazi, mana putreda, in jos!
Altul gemu scrasnit din dinti: Iubito, azi pe cine-alinti? Iubito, azi pe cine minti?
Si cel de-al treilea tacea. Obraji de lut, frunte de stea.. Zguduie vant in gergevea!
Cu ochii vineti de venin, privea-n paharul inca plin. Ce-arati in fund, pahar cu vin?.
Gemu intaiul: Maine chiar sa-ti colcai viermii, les murdar. Fii musuroi si furnicar!
Iar celalalt: Chiar maine-n zori voi fi un scranciob pentru ciori. Sa tipe corbi croncanitori
Dar cel de-al treilea tacea Obraji de lut, frunte de stea. Privea paharul si nu bea.
Si ei i-au zis: Tu nu blestemi,
nu bei si moartea nu ti-o chemi.
Tu, ochi, nu plangi, tu, piept, nu gemi.
Cand noi vom coace starvuri grele, vei trece troienit de stele, iubind, cantand, visand sub ele!
Si ei au plans si au gemut, dar el a ras si a tacut, a ras de ei si n-a baut
in zori s-au impartit apoi
pe trei poteci, spre zaristi noi.
Sa sune vant, sa bata ploi!
|