Radu Gyr
Nastere: 2 martie 1905 la Campulung Muscel
Deces: 29 aprilie 1975, București
Radu Gyr a fost un poet, dramaturg, eseist și gazetar roman. O buna perioada a fost asistent universitar la catedra de estetica a profesorului Mihail Dragomirescu.
S-a nascut la 2 martie 1905 in Campulung Muscel. Devine craiovean prin mutarea familiei in acest oras.
Urmeaza cariera universitara; este asistent la catedra de estetica a cunoscutului critic literar Mihail Dragomirescu, apoi lector si conferentiar universitar in cadrul aceleiasi catedre. Colaboreaza frecvent la revistele vremii, printre care "Nazuinta, "Adevarul literar, "Ramuri, "Ritmul vremii, "Falanga, "Axa, "Flamura, dar mai ales la revista "Gandirea, de a carei ideologie se simte legat.
Semneaza si Radu Coco Dumitrescu. Este implicat in miscarea legionara. in cel de-al doilea razboi mondial participa, ca simplu soldat pe frontul rusesc, in linia intai; este ranit si revine in tara. Dupa razboi este judecat si condamnat la doisprezece ani munca silnica. in 1956 este eliberat, dar in 1958 este condamnat din nou, de data aceasta la moarte, pentru cateva poeme explozive. Petrece un an in celula mortii, dupa care pedeapsa i se comuta in munca silnica pe viata. Gratiat in 1963, mai traieste, lasat prada uitarii, pana in 1975- Este poet, eseist, traducator, dramaturg, autor de literatura pentru copii.
Inscrisa in linia traditionalista promovata in perioada interbelica de miscarea literara de la revista "Gandirea , poezia lui Radu Gyr a fost considerata "de specific oltean (Ov. S. Crohmalniceanu). Aprecierea ar fi justificata de spiritul autohtonizant care ii caracterizeaza anumite volume de versuri, ca si de apropierea de fabulosul folcloric, pe care il promoveaza. Criticul literar Dumitru Micu ii remarca facilitatea de versificator, care se transforma uneori in logoree poetica, sau intr-o placere a zicerii. Poetul ramane prin fiorul baladesc, cu ajutorul caruia decanteaza si armonizeaza specificul nostru folcloric. Desigur, atentia criticii literare si a publicului cititor se va reindrepta asupra creatiei poetului.
Volume de versuri:
Linisti de schituri, Craiova, Editura Flamura, 1927;
Plange Stramba-Lemne, Craiova, Editura Flamura, 1927;
Cerbul de lumina, Bucuresti, Editura Casei Scoalelor, 1928;
Stele pentru leagan, Ramnicu Valcea, 1936;
Cununi uscate, (1928-1937), Bucuresti, Editura Cartea Romaneasca, 1938;
Poeme de razboi, Bucuresti, Editura Gorjan, 1942;
Balade, Bucuresti, Editura Gorjan, 1943;
Anotimpul umbrelor, Editura Vremea, 1993.
Fior de toamna a aparut in volumul Cerbul de lumina, Bucuresti, Editura Casei Scoalelor, 1928.
Balada pentru miez de noapte a aparut in volumul Balade, Bucuresti, Editura Gorjan, 1943.
Ridica-te, Gheorghe, ridica-te, Ioane/ a fost reprodusa din grupajul de poezii inedite apamt in Jurnal literar, serie noua, director Zoe Dumitrescu Busulenga, an I, nr. 10, 1990, p. 3.
Aprecieri critice
"Sangele temnitei este o dezvoltare a celor sapte «poeme scrise in lagar» datand din 1940. Expresia suferintelor indurate in bolgiile penitenciare este mai simpla si mai directa. Prezentarea lor recurge inevitabil si la cuvantul .nepoetic», trivial ori apartinand argoului, amintind astfel si arghezienele «flori de mucigai». Documentul uman, zguduitor, prevaleaza totusi, iar inaltarea in plan metafizic este in genere rara."
(Victor Durnea - "Radu Gyr", in Dictionarul general al literaturii romane, Academia Romana si Editura Univers Enciclopedic, Bucuresti, 2005, p. 449)
"Covarsit de o suferinta inclusiv fizica, maltratat ani indelungati in bolgiile Gulagului, Gyr intrupeaza un lirism patetic, al unei stari limita. [] Asemenea unui Charles d'Orlaans, care compunea un «cachot» in inchisorile medievale, Radu Gyr creeaza deopotriva pentru a se alina si pentru a alina. Precum in zorii civilizatiilor, versul capata o functie terapeutica si soteriologica. Arta isi dilata cuprinsul, isi transfigureaza rostul spre a-i feri pe detinuti de abrutizare, spre a-i ajuta sa supravietuiasca. E o mentalitate de daruire transestetica. O suprapunere a bucuriei formale peste cea mantuitoare."
(Gheorghe Grigurcu - "Cazul Radu Gyr", in in padurea de metafore, Editura Paralela 45, Pitesti, 2003, pp. 266-267) (C. B.)
Citeste si:
|
|
